Corneliu Bichineț

## **Domnul Corneliu Bichineț:**

Domnule ministru, Domnule președinte,

Stimați colegi,

Nu sunt înlocuitorul domnului Turcescu, vorbesc în numele Partidului Mișcarea Populară, care a considerat că sunt foarte potrivit să iau cuvântul la această sensibilă problemă.

De aceea, voi cântări fiecare cuvânt pe care îl voi rosti, pentru că ceea ce facem noi astăzi aici este doar un exercițiu.

Am avut privilegiul, de foarte tânăr, să lecturez „Amintiri din casa morții” și, mai târziu, „Zahei orbul”, din care am aflat ce atrocități se pot petrece, se pot derula în pușcăriile din lume și din România.

M-am ferit, prin tot ce am făcut în timpul vieții mele și datorită educației pe care am primit-o de la școală și de acasă, să ajung vreodată prin preajma unei astfel de instituții. Dar niciodată nu poți să știi ce te așteaptă în viitor.

Aflu, domnule ministru, că e greu în penitenciarele din România. E drept că nu atât de greu ca afară, în unele sate din Moldova, dar e greu și acolo.

Grija pentru deținuți e benefică, este umană. Cei care au ajuns acolo nu și-au pierdut drepturile, sunt oameni.

Am discutat cu un coleg care acum este aici, în sală, și mi-a relatat prin ce a trecut în perioada de detenție – nemeritată, de altfel, că a fost eliberat – atunci când trebuia să meargă să-și facă nevoile fiziologice și erau ațintiți asupra Domniei Sale 40 de ochi. Este inuman, degradant, rău, alarmant.

De asemenea, aș vrea să vă spun că cele 3 milioane de euro pe care România le plătește din cauza celor 510 procese pierdute de noi la CEDO sunt luate din bugetele pentru școli, pentru spitale, pentru cultură.

Dacă n-ar fi ajuns în penitenciare oameni cu o situație economică deosebită, probabil că nici noi, nici presa, nici nimeni n-ar fi știut ce se întâmplă acolo: violuri, atrocități de tot felul, cei mai tineri sunt supuși la diferite acțiuni inumane de către cei care sunt considerați veterani acolo. Și e bine ca lucrurile acestea să nu se mai întâmple în penitenciarele din România.

Am stat de vorbă, de asemenea, că m-am pregătit, cu oameni care lucrează în penitenciar, sunt angajați acolo. Mulți dintre ei sunt practic condamnați la locul de muncă, toată viața lor sunt într-o carapace, practic trăiesc jumătate din zi în penitenciar.

Poate ați aflat și dumneavoastră, domnule ministru, de clanurile care domină lumea interlopă chiar din penitenciare, cu acele telefoane, metoda „Accidentul”, care a proliferat în România și se derulează din pușcării.

Acum, culmea ironiei este ca în România să ajungi dintr-o eroare judiciară în penitenciar și, tot dintr-o eroare de acest gen, să fii eliberat înainte de termen.

Am aflat că trei dintre deținuții dintr-o pușcărie românească au fost trimiși acasă cu câteva zile mai înainte. Cineva plătește?