Corneliu Grosu

## **Domnul Corneliu Grosu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Voi încerca să vă prezint câteva gânduri ale mele, pe care le-am cuprins în textul declarației intitulate „Despre respectul față de lege și reguli”.

Auzim deseori și cu îngrijorătoare ușurință afirmația că: „regulile există pentru a fi încălcate”. Există, din păcate, o percepție generalizată în societatea românească actuală, legată de nerespectarea legilor și a regulilor. Pentru o mare parte a populației, disprețul față de lege este un fapt obișnuit. Aceasta nu creează probleme etice cetățeanului, care se relaționează la nerespectarea legii comparându-se cu vecinul, cu dușmanul sau cu superiorul său. Pe raționamentul dacă celălalt o face, eu de ce să nu o fac, la rândul meu, efectul pe care îngrădirea legii ar trebui să-l aibă asupra cetățeanului se diminuează, pedeapsa devine un factor minor în motivația ascultării legii, respectul față de autoritate este diminuat, reținerile etice lipsesc cu desăvârșire.

Problema pe care o aduc astăzi în fața dumneavoastră ține de o moștenire dificilă — moștenirea comunismului —, ține de lipsa unui trecut democratic veritabil al acestei țări. Semnalul de alarmă pe care îl trag în fața dumneavoastră este legat de faptul că în cei 20 de ani de democrație am reușit să subminăm unul dintre fundamentele regimului democratic, respectul față de autoritate și lege.

Pentru peste 40 de ani, regimul comunism a funcționat în dispreț față de lege. Valoarea legii era însă cunoscută, pentru că nici măcar regimul dictatorial comunist nu și-a permis să funcționeze în afara ei, chiar dacă legea apărea, uneori, _post factum_ pentru a legitima acțiunile regimului.

Problemele legate de lipsa respectului față de legi sunt însă înrădăcinate în societatea noastră. Ele nu au apărut neapărat în comunism, deși în această perioadă se produce una din cele mai mari divergențe între lege și punerea sa în practică.

Și totuși, se vor împlini, în câteva zile, 20 de ani de când România s-a alăturat statelor democratice. O nouă generație este acum la vârsta majoratului, o generație care mai are puține legături cu trecutul comunist, o generație care trăiește nu doar în interiorul unor granițe fixe, ci este mobilă. Ea poate distinge diferențele, comparând situația României cu cea a unor țări democratice de tradiție. Această generație demonstrează însă, la rându-i — din păcate, spun eu —, același dispreț față de lege. A fost educată să acționeze

deasupra ei. A fost educată în acest sens chiar de persoanele chemate să impună legea, de persoanele care o protejează și o implementează și de cele care ajută la crearea ei.

Nu mai devreme de acum două săptămâni, am fost martorul uluit al comportamentului în dispreț față de regulamentele Camerei legislative al persoanei alese să le protejeze și să le implementeze. Parte din această nouă generație postrevoluționară, tânăra doamnă președinte al Camerei Deputaților, discutând despre audierile în comisii ale miniștrilor desemnați, despre regulamentele Parlamentului, zicea că pot fi interpretate de parlamentari — spune dânsa — „într-un fel sau altul”. Cu alte cuvinte, se poate oricum: și așa, și așa.