Corneliu Vadim Tudor

## **Domnul Corneliu Vadim Tudor:**

Doamnelor ∫i domnilor,

Ne-am adunat, ast„zi, sub cupola Parlamentului Ón S„pt„m‚na Patimilor.

Poporul rom‚n este din nou urcat pe cruce ∫i r„stignit ca Ón fiecare an. Personal, eu Ól simpatizez pe domnul T„riceanu, care, dup„ cum se ∫tie, este pe jum„tate grec, dar Ól simpatizez ∫i pe Vergiliu, care Ón Eneida spunea despre calul troian: îTineo Danaos et dona ferentes“ — îM„ tem de greci chiar ∫i atunci c‚nd aduc daruri“.

Nu este deloc bine ce se Ónt‚mpl„ Ón ˛ar„, dar asta nu de ieri, de azi, ci de la îbaia de s‚nge“ din decembrie 1989.

Ceea ce la alte popoare a mers natural ∫i firesc la noi s-a transformat Óntr-un spectacol dureros, al mieilor du∫i la abator. Oameni slabi de minte ∫i tari Ón clan˛„ au lansat g„selni˛a c„ la noi a fost altfel fiindc„ Ceau∫escu nu renun˛a de voie la putere ∫i se ag„˛a de ea. Dar cei care au venit dup„ el n-au f„cut la fel? Petre Roman nu s-a ag„˛at de putere Ón septembrie 1991?

Emil Constantinescu nu s-a ag„˛at de putere Ón februarie 1999? Œn ambele cazuri s-a l„sat cu v„rsare de s‚nge, s‚nge de rom‚ni nevinova˛i, dar acest s‚nge a fost repede ∫ters cu buretele minciunilor, al urletelor guturale ∫i al etichetelor lipite de diversioni∫tii de profesie. To˛i cei care Óndr„zneau s„-i conteste pe ei erau ∫tampila˛i ca extremi∫ti, xenofobi, comuni∫ti, fasci∫ti, reac˛ionari, du∫mani ai democra˛iei ∫i ai poporului.

Acest îcor al broa∫telor“ nu este nou sub soare, cel pu˛in la noi, rom‚nii, s-a auzit ∫i Ón 1866, c‚nd îmonstruoasa coali˛ie“ i-a pus pistoalele Ón piept iubitului prin˛ al unirii, Alexandru Ioan Cuza, silindu-l s„ abdice, Ón timp ce al˛i conspiratori ˛ineau de ∫ase Ón clopotni˛a Bisericii Kretzulescu.

L-am auzit la 1907, c‚nd mii de ˛„rani au fost ciurui˛i cu pu∫tile Manlicher ∫i tunurile Krupp, cum spunea Nicolae Iorga, pentru c„ au Óndr„znit s„ spun„: îNoi vrem p„m‚nt!“, cer‚nd s„ nu mai fie trata˛i ca ni∫te vite din co∫are, eveniment tragic de la care comemor„m, chiar acum, 100 de ani.

L-am auzit ∫i pe vremea ocupa˛iei bol∫evice a Rom‚niei, c‚nd ni∫te venetici atei ∫i obraznici au Óncercat scoaterea Rom‚niei de pe orbita ei fireasc„, na˛ional„ ∫i cre∫tin„, ve∫tejind ∫i pulveriz‚nd Ón pu∫c„riile staliniste floarea intelectualit„˛ii, a diploma˛iei, a o∫tirii rom‚ne.

Œn fine, Ól auzim ∫i acum, de 17 ani Óncoace, Ón aceast„ îserie neagr„“ a istoriei na˛ionale, care a culminat cu a∫a-zisul raport Tism„neanu Ón care nu erau condamnate crimele reale din acea perioad„ blestemat„, ci erau puse la st‚lpul infamiei Biserica Ortodox„ Rom‚n„, cultura na˛ional„, personalit„˛ile care au f„cut ceva durabil pentru ˛ara aceasta, cu alte cuvinte, cei care n-au scris Ón toat„ via˛a lor dec‚t etichete cu cerneala verde a veninului vor s„-i desfiin˛eze pe cei care au scris mii de pagini memorabile ale bibliotecii na˛ionale.

M„ simt nevoit s„ abordez acest subiect acum ∫i aici, fiindc„ la 18 decembrie 2006 partidelor parlamentare li s-a b„gat pumnul Ón gur„ ∫i nu li s-a permis, la ele acas„, Ón Parlament, s„ Ó∫i spun„ punctul de vedere.