Costel Alexe

## **Domnul Costel Alexe:**

## Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează „MAE a devenit coloana a V-a a PSD. Cum arată reforma Aurescu: templu pentru Năstase, rotiri de cadre pesediste, minister pregătit pentru alegerile parlamentare din 2016”.

## Doamnelor și domnilor,

Am vorbit în declarațiile mele politice anterioare despre stadiul în care a ajuns Ministerul Afacerilor Externe, o Românie în miniatură, pentru binele public pe care ar trebui să îl reprezinte. Am vorbit despre ceea ce se pune la cale în perspectiva alegerilor parlamentare din 2016, am spus deschis despre antireforma din ultimul timp, cu cadre de partid trimise în posturi de mare răspundere în diplomație, despre angajările politice făcute masiv, am declarat public că lucrurile se îndreaptă într-un scenariu opus dorinței românilor de la 16 noiembrie 2014.

Schimbarea succesivă a miniștrilor de externe din ultimul timp a avut rolul de a găsi un personaj care să îmbine perfect aura de competență, neutralitate, obiectivitate, performanță și obediență față de partidul stat. Dar toate acestea sub un control strict al PSD, o subordonare riguroasă față de partidul stat, cu confirmarea că respectivul nu va depăși strategia PSD, nu va ieși din cadrul stabilit, nu va încerca să „fugă din țarc”. Dacă personajul are la activ și alte „reevaluări”, strategia este și mai bine pusă în practică, înseamnă că mirajul puterii, dorința de parvenire și cameleonismul sunt activate.

Corlățean, Meleșcanu, Aurescu. Ce au în comun? Ceea ce am spus mai devreme: prezentați ca „tehnocrați”, abili în a trimite în decorul difuz aura politică a unui ministeriabil, CV-ul corespunzător, experiența potrivită, sângele rece de carierist, care circulă prin vene, abilitatea de a părea mereu favorabil organelor de partid (pentru că nu deranjează, nu ies în evidență, nu pot crea probleme), răspunsul mereu favorabil la comenzile politice pentru angajări, recrutări, numiri. Și cel mai bun antrenament în acest sens l-a făcut Traian Băsescu, care a reușit, de-a lungul celor 10 ani, să impună oameni aparent independenți, care ulterior s-au dovedit a fi cei mai aprigi băsiști: Monica Macovei, Mircea Miclea, Baconschi, Lăzăroiu ș.a. Băsescu a fost specialist în a recruta mediocrități pentru a le impune vârfuri ale sistemului, transformându-i în cei mai fideli soldați, recunoscători pentru a fi scoși din conul de umbră și a fi impuși în posturi-cheie, unde doar performanța politică ajunge.

Pentru că în orice stat din lume, Uniunea Europeană, SUA sau în alte părți, posturile de miniștri sunt posturi politice, deci ca urmare a unui algoritm politic de numire, învestire, performanță câștigată în alegeri și apoi în urma învestirii unui Executiv de către o majoritate parlamentară. Orice tehnocrat care acceptă un asemenea post, într-o țară normală și decentă, nu se mai poate preface că este în afara politicii de partid, a jocului politic legitim și democratic. Pentru că un ministru politic acceptă un program politic realizat de un partid, acceptă o ierarhie politică, diferită de cea instituțională, are alte mecanisme de evaluare și de performanță. Energia sa zilnică este pusă, pe lângă treburile curente într-un minister, la dispoziția logicii politice a unui guvern, face imaginea și „jocul” unui partid sau al unei alianțe, oricare ar fi ea. Prin poziția, activitatea, discursul său el ajută partidul respectiv să confirme și să păcălească și mai mult electoratul că nu toți „sunt la fel”. Asta a fost și dorința lui Ponta în aproape toate guvernele sale, de a lăsa insule „apolitice” pentru a putea avea un alibi în fața partidului și a electoratului.