Costică Canacheu

## **Domnul Costică Canacheu:**

Am înțeles. Am să pledez pentru menținerea formei pe care proiectul de lege îl are în acest moment la art. 1, și anume proiectul de lege se referă la etnicii români și la cei aparținători ai filonului cultural românesc, care, conform Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului, Convenției europene pentru minorități, Convenției europene pentru limbi regionale sau mai puțin folosite, lasă deschisă calea acelora care se consideră aparținători ai filonului cultural românesc să se declare ca atare.

Ideea este că prin lege am prelua numele unor populații ale căror origini nu le cunoaștem, aceasta este realitatea, și chiar textul amendamentului ne spune acest lucru. Se vorbește despre origine română și atunci când se vorbește despre rumâni, vlahi, valahi, macedoromâni, aromâni, meglenoromâni, istroromâni și alții, doar se face afirmația „care sunt: macedoromâni, aromâni, vlahi...” și ce se mai

înșiruie acolo. Ce înseamnă că „sunt”? Eu sunt aromân după terminologia consacrată în România. Sunt și macedonean, tot după terminologia consacrată în România. Sunt și armân, așa cum îmi spune mie mama, cum îi spun eu mamei mele. Vorbesc limba mea maternă, limba armână. Cum putem să consacrăm prin lege identitatea etnică, lingvistică a unor aparținători ai filonului cultural, aceia care consideră ei că sunt aparținători ai filonului cultural românesc?!

Intrăm într-o eroare majoră pentru acest început de mileniu, ca să ajungem să legiferăm și să luăm aceste nume și să le consacrăm într-o lege în România. Același lucru se încearcă și în alte părți, numai că s-au reținut. Și la Atena se gândește acest lucru și uneori și la Tirana. Și iată cum acești veri ai dumneavoastră, frați ai dumneavoastră, latinii balcanici, armânii, sunt desfăcuți în încercări din acestea de a norma identitatea. Identitatea este aceea pe care ți-o afirmi, pe care o recunoști. Eu sunt aparținător al filonului cultural românesc. Sunt consacrat aici, sunt născut aici. Sunt, cultural, român. Dar sunt armân etnic și limba mea maternă este limba armână. Nu poate nimeni să numească prin lege, să mă numească altfel și să-mi ia numele. Este imposibil!

De aceea vă rog — cu considerația pe care, între noi, latinii, frații, o avem, cu iubirea pe care între noi, latinii, o avem — să nu acceptați acest amendament, pentru că este injust, este în afara convențiilor europene și nu face decât să-i expună în continuare pe armâni la această contradicție politică din regiune.

Noi suntem armâni, ne-am consacrat, în acest fel, istoria, cultura, limba. Și acum, iată, în Europa, ne manifestăm.

În următoarele săptămâni, în Elveția, va fi o reuniune, susținută și de Guvernul elvețian, a unui organism regional al armânilor, care sunt latini, frați ai românilor, dar sunt armâni.

Vă mulțumesc și consider că frățietatea în acest fel se manifestă, prin respingerea acestui amendament, care nu face decât a da satisfacție unor idei istorice de la București sau idei istorice de la Atena și a-i lăsa în continuare descoperiți pe armâni.