Stimați membri ai Parlamentului, Stimați invitați,
Încep cu sublinierea că pentru Partidul Democrat moțiunea de cenzură depusă de P.S.D. reprezintă doar un
moment politic, o oportunitate politică, pe care Partidul Democrat o va folosi până la capăt, de a sancționa performanța Guvernului Tăriceanu II.
Așa cum vă așteptați și cum noi considerăm că este natural și corect, parlamentarii Partidului Democrat vor vota transparent împotriva Guvernului, fiind un vot care urmează votului negativ dat la restructurarea Guvernului, prin care Cabinetul Tăriceanu II a intrat în funcție, votului dat la moțiunea de cenzură și votului dat, în același fel, la cele trei moțiuni simple depuse în finalul sesiunii parlamentare trecute.
Pentru noi, căderea Guvernului Tăriceanu II reprezintă doar un prim pas – este adevărat, un pas mare, necesar și important –, pentru ca în România să existe un Guvern cu o susținere transparentă, consecventă și consistentă; un Guvern care să aibă o performanță mai bună, care să guverneze în interesul public adevărat și să guverneze pentru toți românii. Și, pentru aceasta, votul pe care-l vom da va fi împotriva Guvernului Tăriceanu II, pentru a deschide această perspectivă de care vă vorbeam.
Noi avem motivele noastre personale și suficiente de a vota împotriva Guvernului Tăriceanu II, în general, altele decât motivele pe care le are Partidul Social Democrat.
Partidul Social Democrat, s-o luăm cu el, reproșează actualului Guvern că guvernează de pe o poziție prea de dreapta.
Partidul Democrat critică Guvernul Tăriceanu II de pe pozițiile fostului partener de guvernare, atrăgându-i atenția că a făcut prea multe compromisuri de stânga cu Partidul Social Democrat pentru a se menține la guvernare și, în acest fel, și-a subminat baza pe care și prin care își asumase legitimitatea cu ocazia învestirii, cu ocazia restructurării votate la 1 aprilie, și anume faptul că și-a asumat platforma politică și programul politic de guvernare al Alianței D.A., lucru de la care s-a abătut foarte tare, făcând diverse compromisuri populiste pentru a se menține la guvernare. Și asta reproșăm noi Guvernului Tăriceanu II.
Ni se pare, într-adevăr, util să critici un Guvern că acesta neglijează anumite aspecte sociale, dar ni se pare obligatoriu să sancționezi acel Guvern când el se abate de la programul său politic. Și cred că întotdeauna depunerea unei moțiuni de cenzură se bazează, în principal, pe aceasta: pe constatarea faptului că guvernul respectiv nu-și respectă nici măcar programul lui de guvernare asumat.
Afirmând încă o dată că orice prilej este bine-venit pentru noi pentru a critica performanța Guvernului, și acum, astăzi, performanța Guvernului Tăriceanu II, mă voi mai referi la moțiunea P.S.D. doar pentru a spune că ea cuprinde unele aspecte care o fac cu totul originală.
În primul rând, pe lângă critica Guvernului de dreapta, ea proiectează un miniprogram de stânga, lucru care ni se pare oricum inutil, fiindcă, dacă moțiunea va trece, vor cădea miniștrii, dar aceste măsuri nu vor fi adoptate în practică. Sigur, însă, că este o urmare a inovației deschise la sfârșitul sesiunii trecute, prin acea moțiune simplă, constructivă, care, de fapt, în acel moment, era izvorâtă din indecizia P.S.D. de a fi ori la putere, ori în opoziție, într-un mod decis.
În al doilea rând, moțiunea se referă la o perioadă mult mai lungă decât cea a Guvernului care este acum în funcție. Și atragem, de asemenea, atenția că și acest lucru este inutil, fiindcă, dacă ar fi să cadă Guvernul, o să cadă miniștrii actuali și n-ar putea să cadă miniștrii care au fost înainte, în timpul Guvernului Tăriceanu I, în funcție. Ei nu ar putea să părăsească scaunul guvernamental prin adoptarea acestei moțiuni de cenzură.
Această situație ne aduce aminte, această abordare ne aduce aminte de felul în care erau victimele pedepsite în Evul Mediu, ca să ia aminte prostimea. După ce victimele erau descăpățânate, mai erau și jupuite în piața publică și ținute acolo ca să le vadă toată lumea. În cazul de față, nemaiavând pe cine descăpățâna, deoarece miniștrii noștri nu mai sunt în funcție, Partidul Social Democrat se mulțumește să o arate în piața publică a cetății pe Monica Macovei, lucru de care cred că aceasta nu se teme, fiindcă Monica Macovei a venit la guvernare tocmai din piața cetății, și aceasta o apreciază.
În ceea ce privește legitimitatea actualului Guvern, spuneam la restructurarea acestuia, pe 1 aprilie, că el este atacabil, în primul rând, nu din cauza incompetenței – îi lăsam o șansă să-și arate competența –, ci din cauza nelegitimității. Atrăgeam atenția că premierul Tăriceanu nu a venit de acasă cu mandatul, nu l-a primit moștenire, nu-l are de la popor și nu-l are nici de la pronia divină, da? Îl are de la președintele țării, ca urmare a celor înscrise în Protocolul Alianței D.A., care câștigase alegerile.
Prin urmare, nu era îndreptățit să nășească un al doilea Guvern sub conducerea sa decât cu acceptul celuilalt părinte, eventual, al Partidului Democrat, lucru care nu s-a întâmplat.
Având în vedere acestea, Guvernul Tăriceanu II s-a legitimat prin două mecanisme: pe de o parte, și-a asumat public politic Programul de guvernare pe care-l începuse, Programul Alianței D.A., și trebuia să-l respecte. Și, pe de altă parte, a venit în fața Parlamentului pentru primirea votului, astfel că P.S.D. și P.R.M. s-au transformat în nașii care au oficializat nașterea acestui al doilea Guvern în ziua de Florii, Guvern pe care, în continuare, noi l-am considerat un guvern din flori.
Cu ce este mai legitim astăzi, după 6 luni, Guvernul Tăriceanu II pentru noi? Poate prin proba competenței, care să fi fost dată între timp. Din păcate, cred că Guvernul a ratat această probă și în momentul de față există numeroși miniștri ai săi – miniștri noi – care fac deliciul presei și al institutelor de sondaj în ceea ce privește cota lor de simpatie și cota de performanță pe care le-o recepționează presa și populația, unii dintre ei, chiar într-un sondaj de acum câteva zile, fiind pe locuri „fruntașe” în ceea ce privește performanța proastă din toată perioada postdecembristă. Sau poate că, între timp, Guvernul Tăriceanu II s-a legitimat printr-o susținere mai bună, acordată partidelor P.N.L. și U.D.M.R. de către populație. Poate că, dacă ei n-au în Parlament decât sub 25% din numărul de parlamentari care-i sprijină într-un mod transparent, poate că populația îi vede mult mai bine – peste 50%. Nu este nicidecum așa. În sondaje, P.N.L. și U.D.M.R. au și mai puțin decât au acum în Parlament, și anume sub 20%.
Unde sunt celelalte mecanisme de legitimare a Guvernului Tăriceanu II? Între timp, aceste suporturi de legalitate s-au prăbușit în întregime.
Respectarea programului politic pe care și-l asumase, al Alianței D.A., a devenit demult o amintire, iar depunerea, astăzi, depunerea înainte și discutarea astăzi a unei moțiuni de cenzură din partea Partidului Social Democrat, care înainte nășise cu voturile sale acest guvern, semnifică, de fapt, că nu suntem în fața unei moțiuni de cenzură obișnuite, ci, de fapt, suntem în fața retragerii sprijinului parlamentar de către unul dintre partidele – și unul important – care au sprijinit acest Guvern.
Partidului Social Democrat parcă i s-a luat acum un văl de pe ochi, susținând, cum am susținut și noi în toate moțiunile
și, de asemenea, și la restructurare, că este vorba despre un guvern caracterizat, în principal, de incompetență. Credem că acest văl care i s-a luat de pe ochi nu este vălul care a arătat că acest Guvern nu este în stare să conducă țara, ci P.S.D.-ului i s-a luat de pe ochi vălul care îl împiedica să vadă că, asociindu-se guvernării incompetente a acestui Guvern, va pierde extraordinar de mult în fața electoratului său; că fiind un partid de stânga, care este în opoziție și se asociază unui partid de dreapta, care este la guvernare, va culege numai fructele amare ale acestei asocieri.
Un ultim lucru care subliniază nelegitimitatea actualului Guvern este căderea ordonanței de urgență referitoare la structura acestuia. Ordonanța aceasta, emisă de Guvern pe 10 aprilie, oricum neconstituțională, fiindcă un asemenea aspect, în asemenea chestiuni numai Parlamentul trebuie să legifereze, n-a întrunit numărul suficient de voturi la sfârșitul sesiunii trecute din partea Camerei Deputaților și după aceea, în toamnă, a ajuns în fața Senatului, care și acesta a respins-o.
Ceea ce mai face această ordonanță pe care se bazează Guvernul să trăiască și să nu moară încă este faptul că ea nu a fost încă trimisă la promulgare, fiindcă, după două săptămâni de zile de când a căzut la Senat, ea nu a fost încă semnată de președintele Camerei, domnul Bogdan Olteanu, care o ține în sertar ca un mărunt funcționar comunal, refuzând să îi dea drumul și s-o trimită la Președinție pentru a consfinți faptul că acest Guvern nu mai are nici măcar bază legală de funcționare.
Cât privește performanța acestui Guvern, sunt multe lucruri care se spun în moțiunea P.S.D. Mai sunt unele lucruri pe care le voi adăuga.
Nu a fost realizat niciun pas în direcția descentralizării. Strategiile sectoriale de descentralizare în educație, în sănătate, în domeniul social, în agricultură, în cultură, elaborate de aparatele de lucru ale ministerelor de resort, au rămas niște pagini de web care n-au fost puse nicidecum în aplicare. Dimpotrivă, unele lucruri care fuseseră pornite de către Guvernul anterior au fost stopate, cum ar fi: Legea poliției comunitare, a poliției locale, proiect care, deși finalizat în luna martie, a fost complet blocat. Se pare că liberalismul Guvernului Tăriceanu se aplică doar până în momentul în care acesta presupune renunțarea la controlul asupra banilor publici în favoarea comunităților locale.
Domnul Tăriceanu ne spunea la restructurare, justificând necesitatea restructurării, că „Un guvern restructurat va putea să valorifice oportunitățile pe care ni le oferă statutul de țară membră a Uniunii Europene”. Felul în care s-a dat curs acestor frumoase afirmații îl reprezintă în practică pierderea, după cum știm, a unor sume enorme de care ar fi putut beneficia țăranul român, prin neadoptarea la timp a Planului național de dezvoltare rurală, rezultat al ineficienței ministrului agriculturii.
În ce privește educația, realizările actualului ministru sunt, de asemenea, notorii. Una dintre acestea este redirecționarea fondurilor alocate pentru infrastructură în educație strict după considerente politice. Și o să vă dau un exemplu. Pentru comunele conduse de primari din partea Partidului Democrat, de parcă ar fi vina locuitorilor, s-au alocat, la ultima realocare din partea Guvernului, numai 7,6% din fonduri, deși primăriile noastre trec de 20% ca număr de locuitori. Este vina locuitorilor că au primari P.D.-iști!
În ceea ce privește Moldova, procentul este și mai strict, numai 3,3%. Și fiindcă știu subiectul o să vă mai dau un exemplu. Dintre județele regiunii de nord-est, au fost tuturor acordate sume la ultima alocare, cu excepția județului Vaslui,
unde se încăpățânează să rămână în funcție un inspector general școlar care nu este susținut de Partidul Național Liberal.
Nu pot să nu pomenesc aici și de încercarea, pe care presa a devoalat-o, de a rezolva problemele unei universități private importante ieșene, în privința căreia instanța se pronunțase definitiv și irevocabil încă din anul 2003, printr-o hotărâre de Guvern inițiată de cuplul ieșean Chiuariu – Adomniței, în ciuda legii, hotărâre care – ce coincidență! – avantajează universitatea unde ministrul justiției și-a făcut studiile și unde este cadru didactic.
În ceea ce privește sănătatea, lucrurile stau așa cum am spus și în moțiunea de cenzură depusă și cum au spus și ceilalți în moțiunea de cenzură depusă, acolo erau niște concluzii care chiar nu erau mult diferite între cele două moțiuni și care, însă, au rămas literă moartă până în clipa de față.
Este adevărat că în urmă cu vreo două zile domnul Nicolăescu a produs primele 50 de ambulanțe de performanță, însă dintr-un total de 1.500 pe care ni-l promite. Este adevărat că a dat drumul la studiile de fezabilitate pentru un număr de spitale de urgență și regionale care vor fi numai o cheltuială inutilă de câteva miliarde de euro, iar pe lângă acestea a mai dat drumul și la construcția a vreo zece spitale municipale, orășenești și comunale, care, culmea, pentru puterea exemplului, sunt toate în județul Mureș, de unde Domnia Sa a fost trimis în Parlament. Să sperăm că și celelalte județe vor urma tot cu o asemenea forță a exemplului.
În încheiere, nu putem să nu remarcăm și performanța Ministerului de Externe și a Ministerului de Interne în ce privește proasta gestiune a evenimentelor care au avut loc în Italia și care aruncă o lumină proastă în opinia publică și care o să pună, s-ar putea, comunitățile românești din străinătate într-o poziție foarte delicată în fața țărilor gazdă, din cauza neimplicării și a proastei gestionări.
În ceea ce privește performanța de ansamblu a Guvernului Tăriceanu, voi atrage atenția doar asupra faptului că acesta a fost incapabil să gestioneze una dintre prerogativele care-i revin și care-i dau putere – nici pe asta n-a putut s-o folosească! –, și anume legiferarea.
La începutul sesiunii trecute și-a asumat 96 de acte normative ca priorități, pe care să le trimită Parlamentului. În două luni de zile, februarie–martie, au fost trimise către Parlament 45 de acte normative. În următoarele trei luni de zile, sub Guvernul Tăriceanu II, numai 10.
Pentru vacanța parlamentară s-a acordat abilitarea Guvernului de a da ordonanțe pentru un număr de 11 domenii, din care Guvernul a folosit doar cinci, și nici acelea complet. Cu alte cuvinte, Guvernul, cu poarta goală, a șutat pe lângă.
În ciuda curentului european de a crește neutralitatea funcției publice și de a scădea politizarea instituțiilor administrației publice, Guvernul actual a ridicat la cote nepermise, care vor lăsa urme negative în viitor, politizarea funcțiilor și a instituțiilor.
Toți prefecții incompetenți, după cum s-a putut observa, sunt numai de la Partidul Democrat. Directorii de servicii descentralizate, care au avut o viață întreagă calificative excelente, acum primesc „nesatisfăcător”, având de ales între acest calificativ și a demisiona, și dacă nu acceptă sunt incompetenți.
Iar inspectorii sau consilierii care vin la control din Ministerul Educației sunt, în multe cazuri, foști membri sau chiar lideri marcanți ai Partidului Național Liberal. Vezi județul
Vaslui, de unde provin eu și am acest exemplu, unde inspectorul general adjunct a fost șantajat cu calificativul sau demisia de către un inspector care, înainte de a veni în minister, a fost secretar al Organizației județene a P.N.L. Ca să nu se spună că vorbim pe lângă subiect!
Stimați colegi,
Considerăm că întregul Parlament datorează, în acest moment, cetățenilor o abordare realistă și responsabilă a momentului politic.
- Guvernul nu dispune de majoritatea parlamentară pentru
- a guverna.
Guvernul și-a pierdut complet credibilitatea pe plan extern.
Guvernul și-a pierdut complet credibilitatea pe plan intern, ca urmare a multiplelor suspiciuni de corupție care planează asupra membrilor săi.
România a pornit cu stângul în Uniunea Europeană.
În aceste condiții, un vot responsabil înseamnă un vot pentru încetarea mandatului Guvernului Tăriceanu II, vot pe care Partidul Democrat îl va acorda.
Mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.