Ca reprezentant al Partidului Social Democrat, sunt nevoit să exprim aici îngrijorarea profundă a electoratului de stânga din România în legătură cu evoluția și perspectivele situației economice și sociale a țării. Pentru a păstra însă nota constructivă a moțiunii de cenzură, pe lângă criticile de fond cu privire la conținutul și consecințele negative ale politicilor de dreapta asupra majorității populației, voi formula și câteva propuneri. Aceasta, în speranța unui dialog de substanță și a unor eventuale soluții menite să ofere normalitate și predictibilitate societății românești.
O primă critică de fond vizează modul în care este percepută modernizarea și dezvoltarea țării. Deși modernizarea și dezvoltarea țării reprezintă, cel puțin declarativ, unul dintre obiectivele importante ale actualei guvernări, în realitate lucrurile stau cu totul altfel. De aici încep însă și deosebirile esențiale dintre noi. În timp ce Partidul Social Democrat concepe modernizarea și dezvoltarea economiei românești ca mijloc pentru atingerea principalului său obiectiv politic, și anume bunăstarea majorității populației, dreapta politică, dimpotrivă, face din modernizarea și dezvoltarea țării un scop în sine, lăsând prosperitatea populației pentru un moment ulterior nedefinit.
Din această cauză, ea și reduce dezvoltarea la simpla creștere economică, neglijând cu bună știință conceptul modern de dezvoltare. Acesta presupune deopotrivă și construcția infrastructurii fizice, dar și a celei instituționale, și ameliorarea condițiilor de mediu, dar și creșterea calității educației, a cercetării, a sănătății, a ocupării forței de muncă, a nivelului de trai, precum și a standardelor de viață în general.
Priviți, vă rog, stimați colegi, din această perspectivă realitatea ultimilor trei ani din România și veți înțelege mai bine de ce nu s-a construit niciun kilometru de autostradă, de ce nu s-au construit școli, grădinițe, creșe, spitale, biblioteci, case de cultură, săli de sport, locuințe sociale, cămine pentru persoanele de vârsta a treia. De ce nu se fac canalizări, nu se introduce apă curentă, gaze, de ce ne inundă gunoaiele, de ce crește poluarea, de ce scade calitatea serviciilor publice, de ce abia două persoane din 100 beneficiază de formare profesională continuă.
Toate aceste lucruri nu aveau cum să se întâmple atâta timp cât orientarea economiei nu vizează prosperitatea majorității populației, iar dezvoltarea este limitată la înregistrarea statistică a creșterii economice.
Motivele de îngrijorare nu se opresc însă aici. Privatizarea și restructurarea economiei românești nu au adus cu ele și necesara eficientizare a acesteia. Ele nu au consacrat, din păcate, un rol nou economic și social al industriei și agriculturii, ci au modificat doar mecanismele și instituțiile transferului de resurse dinspre societate spre exterior.
Capitalul străin, stimați colegi, nu s-a grăbit nici el să finanțeze construirea de obiective economice de natură să genereze creșterea producției interne de bunuri și servicii, sporirea considerabilă a numărului de locuri de muncă și, în final, să conducă în acest fel la reducerea decalajelor față de țările Uniunii Europene, ci s-a orientat mai degrabă spre finanțarea consumului populației și al administrației.
Iată de ce și calificăm drept nesustenabilă creșterea economică din ultimii ani.
Dacă la toate acestea adăugăm și incapacitatea de a absorbi fondurile europene, aveți imaginea, stimați colegi, a stării actuale a economiei românești.
În ceea ce ne privește, ne-am convins că piața, prin ea însăși, nu conduce la eficiență economică. Problema este dacă statul poate îmbunătăți situația, iar noi considerăm că acest lucru este posibil.
Așadar, soluția pe care o supunem atenției la nivel de principiu o reprezintă încercarea de revalorizare a sectorului public din economia românească. Considerăm că aceasta este una dintre resursele de care dispunem pentru a găsi soluții noi în stare să răspundă obiectivelor noastre: dezvoltare sustenabilă sau dezvoltare durabilă, locuri de muncă mai multe și mai bune, incluziune socială.
În plus, avantajul de a putea finanța cercetarea științifică și inovarea tehnologică, atât de necesare într-o economie a cunoașterii, nu ni se pare deloc de neglijat.
Toate acestea sunt chestiuni de fond asupra cărora noi considerăm că trebuie să discutăm acum și aici, și nu mai târziu, iar una dintre rațiunile moțiunii de cenzură a fost tocmai aceasta, o dezbatere serioasă în Parlamentul României asupra unei strategii de dezvoltare viitoare a țării.
O a doua critică de fond privește domeniul social. Și aici sau mai ales aici, în această materie, deosebirile dintre noi sunt esențiale, în timp ce dreapta pune accent pe creșterea economică, eficiență și competitivitate, stânga politică subordonează aceste lucruri prosperității populației, echilibrând relația prin sublinierea importanței securității sociale, a echității și a egalității de șanse.
Pentru noi, ca social-democrați, este la fel de importantă și dezvoltarea, respectiv creșterea bogăției țării, dar și distribuirea acestei bogății în societate, astfel încât ea să conducă la prosperitatea majorității cetățenilor.
Ce ne demonstrează însă realitatea ultimilor trei ani din acest punct de vedere? Dreapta politică a acționat ca și cum principalul său obiectiv a fost nu creșterea și modernizarea economiei, ci, dimpotrivă, îmbogățirea celor bogați și sărăcirea celor săraci. Capitalismul românesc, în loc să producă resursele necesare dezvoltării, nu numai că a absorbit și bruma de resurse din societate, dar le-a mai și distribuit de o manieră vădit inechitabilă, respectiv în folosul unei minorități privilegiate și în detrimentul majorității populației.
Câteva cifre diferite de cele prezentate aici de domnul prim-ministru ne stau la îndemână. În anul 2005, cei mai bogați 8% dintre români dețineau mai multe venituri decât 35% din totalul populației. În 2006, aceiași 8% cei mai bogați dețineau mai multe venituri decât aproximativ 45% din totalul populației. Deci observați o creștere de la 35% la 45% în interval de un an.
Veniturile din salarii au fost în anul 2005 pentru cei mai săraci 10% din populația țării de 88 de ori mai mici decât veniturile salariale ale celor mai bogați 10%. În 2006, această diferență a crescut de la 88 la 96 de ori. Veniturile și consumul celor din mediul urban au fost în 2004 cu 15,7 mai mari decât în rural.
Diferența a crescut la 30% în anul 2005 și, respectiv, 38,5% în anul 2006. În 2005, diferența dintre veniturile celor din regiunea București–Ilfov și regiunea de nord-est a țării a fost în medie pe o gospodărie de 39,7%. Ea a crescut la 46,5% în anul 2006.
În sfârșit, o ultimă serie de date, poate cele mai relevante: veniturile și consumul celor mai săraci 20% din populație au scăzut de la 11,24% din produsul intern brut în 2004, la numai 10,66% în 2005 și, respectiv, 10,10% în 2006, în timp ce veniturile și consumul celor mai bogați 20% din populație au crescut de la 36,6% din P.I.B. în 2004 la 37,32% în 2005 și, respectiv, 38% în 2006.
Tendințele se mențin și pentru anul 2007 și este firesc să fie așa, pentru că acesta este mecanismul și, practic, aceasta este consecința distribuției făcute de piață. Aceste cifre exprimă o polarizare într-un ritm extrem de accelerat a societății românești între cei săraci și foarte săraci, pe de o parte, și cei bogați și foarte bogați, pe de alta, între rural și urban, ca și între diferitele regiuni ale țării.
În ceea ce ne privește, Partidul Social Democrat nu poate fi de acord cu asemenea distribuție a bogăției în România. De aici și sublinierea noastră pentru utilitatea și importanța politicilor sociale, a căror principală menire este tocmai aceasta: echilibrarea inegalităților prin redistribuirea veniturilor.
Iată de ce este nevoie de politici sociale mai bune și mai eficiente, și nicidecum de o reducere a acestora, așa cum procedează dreapta.
## Ce propunem?
Este clar că piața, ca sistem principal de distribuție a veniturilor și a consumului, va polariza în continuare societatea. Propunem, deci, dublarea acestui sistem cu un sistem de redistribuție după nevoie, a cărui principală menire ar fi tocmai tendința de a atenua discrepanțele în ceea privește veniturile și consumul populației. Cum se poate face practic acest lucru? Tocmai printr-un set coerent de politici publice sociale, salariale, financiare, prin programe și măsuri, la nivel central și local, ce-și propun un asemenea rezultat.
O a doua componentă a soluției noastre o reprezintă redistribuirea șanselor de a accede la bogăție și prosperitate, prin garantarea accesului egal la educație, sănătate, cultură, formare profesională continuă.
Iată de ce avem nevoie, stimați colegi, încă o dată de implicarea statului și în acest domeniu, căci toate acestea nu sunt altceva în concepția noastră decât obligații esențiale ale statului român.
În sfârșit, o a treia critică de fond se referă la faptul că România a devenit nu numai o economie de piață, dar, în egală măsură, ea tinde, stimați colegi, să devină tot mai mult și o societate de piață. Ce înseamnă acest lucru? Aceasta înseamnă că regulile din economie nu se limitează numai la acest domeniu, ci ele tind din ce în ce mai mult să guverneze și societatea. Or, împotriva unei asemenea tendințe suntem obligați să luptăm cu toții, căci goana după profit și competiția acerbă sau fără scrupule nu trebuie să afecteze protecția socială, drepturile salariaților, accesul egal la serviciile publice de bază, nu trebuie să încline balanța în favoarea capitalului. Ele nu trebuie să conducă la marginalizare și excluziune socială, la discriminare, la clientelism, ele nu
trebuie să exacerbeze individualismul, exclusivismul, lupta între generații, înstrăinarea. Ele nu trebuie să diminueze respectul pentru demnitatea umană, pentru muncă, pentru persoanele de vârsta a treia, pentru competență, pentru reguli clare și transparente de promovare în societate.
Or, toate acestea se întâmplă, stimați colegi, sub privirile îngăduitoare ale puterii de dreapta din România și în detrimentul modelului nu neapărat social-democrat, dar european, bazat pe solidaritate, echitate, coeziune socială, justiție socială, incluziune, spirit comunitar, dialog și parteneriat social, coresponsabilitate.
Propunerea noastră vizează deci promovarea unui model inclusiv de societate în care nimeni nu este lăsat în urmă sau în afară.
Suntem profund preocupați în același timp de modul cum statul român înțelege să-și protejeze cetățenii în fața noilor visuri sociale proprii secolului al XXI-lea. Schimbările climatice, inundațiile, alunecările de teren, seceta, îmbătrânirea populației, schimbările tehnologice, problemele energetice, polarizarea societății sunt doar câteva dintre problemele cu care ne confruntăm și la care statul român este dator să dea răspuns.
Spun aceasta pentru că sunt convins că soluțiile nu pot fi individuale în fața unor probleme care reclamă solidaritate și instrumente colective de soluționat. Răspunsurile însă nu vin sau, dacă ele vin, ele sunt în detrimentul cetățeanului obișnuit al acestei țări. De aici și teama de noi așa-zise reforme, confuzia, nesiguranța și lipsa de speranță pentru foarte mulți dintre oamenii de stânga din România. Unde este statul social pentru care mulți dintre noi au militat? De ce statul român a abdicat de la obligațiile sale firești?
Convingerea noastră, a social-democraților, este că avem nevoie de un stat social activ, care să-și asume funcții și responsabilități noi, specifice acestui secol. Iată propunerea noastră și asupra căreia vă invităm să reflectați.
Domnule prim-ministru,
Stimați colegi,
Am ținut să punem în discuția Parlamentului țării toate aceste lucruri acum, și nu mai târziu, pentru simplul motiv că noi considerăm că acesta este ultimul moment în care mai putem opta pentru modelul de capitalism pe care îl dorim în România.
De esența economiei și a politicii, stimați colegi, este tocmai alegerea, faptul că există alternative între care putem opta. Nu avem doar o singură formă bună de capitalism sau o singură formă bună de a conduce economia. Dimpotrivă, există forme alternative ale economiei de piață, există forme alternative de capitalism.
Propunerea noastră vizează, așadar, un alt fel de capitalism. Un capitalism care să își asume mai multe responsabilități sociale și care să nu mai facă din maximizarea cu orice preț a profitului singura sa preocupare. Vă propunem, cu alte cuvinte, o restructurare a modelului economic și social românesc, restructurare pe care avem obligația, spunem noi, să o facem acum, împreună cu cetățenii acestei țări și din perspectiva intereselor lor.
Acesta a fost, stimați colegi, sensul moțiunii de cenzură. Sunt lucruri pe care și în care noi credem, alături de câteva milioane de cetățeni români. Sunt lucruri serioase și care meritau, în opinia noastră, să fie aduse în dezbaterea acestui înalt for democrat.
Vă rugăm să reflectați și să decideți în consecință. Vă mulțumesc pentru atenție.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Dan Mircea Popescu · 3 octombrie 2007 · monitorul.ai