Am fost naivi crezând că în luna decembrie 2008 vom găsi strategia noastră aplicată și o nouă strategie care să o completeze. Am găsit însă schimbări frecvente din posturile de conducere ale funcționarilor publici, pe care semnatarii moțiunii de cenzură îi compătimesc astăzi, și am găsit modificări ale Statutului funcționarului public prin legi electorale, ca să nu mai existe niciun dubiu asupra așa-zisei depolitizări a administrației publice despre care se vorbește atât. Am găsit o recentralizare a serviciilor de sănătate, pe care cu eforturi reușisem să le descentralizăm. Am găsit concentrare la nivelul taxelor și impozitelor pe care noi decisesem să le descentralizăm ca să se constituie venituri la bugetele locale. Acum, opoziția ne cere să luăm în regim de urgență măsuri legislative care să impună principiul subsidiarității, măsuri de descentralizare reală și reducere a atribuțiilor prefecților.
## Doamnelor și domnilor,
Suntem conștienți că descentralizarea este un proces de care România are nevoie, iar prin durata și complexitatea sa acest proces nu va avea doar câțiva artizani, și nici nu va contribui la încununarea unor cariere individuale. În acest proces este vorba despre necesitatea de a regândi statul, de a așeza raporturile acestuia cu cetățenii. Începând cu luna martie, am început acest dialog cu toate autoritățile locale, am avut întâlniri cu tot ceea ce înseamnă structuri asociative și reprezentanții Executivului și am reușit ca până la data de 4 mai, dată ce a fost autofixată, să încheiem dezbaterile și să finalizăm un număr important de acte legislative care să permită descentralizarea.
Vă aduc aminte, prima dintre ele, Legea Poliției Locale, care a fost trimisă în Parlament, am finalizat documentele necesare la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru transferul atribuțiilor către autoritățile locale și
consiliile județene, în domeniul educației am pus de acord procesul de descentralizare cu exigențele programului pe care îl avem cu Banca Mondială și calendarul de descentralizare a fost pus de acord cu ceea ce înseamnă angajamentul României față de Banca Mondială. De asemenea, am reușit să realizăm descentralizarea la Ministerul Tineretului și Sportului, am reușit să realizăm descentralizarea la Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, prin transferul tuturor entităților care funcționează la ceea ce înseamnă autorități locale, consilii locale, consilii județene. La Ministerul Sănătății am finalizat această parte de descentralizare, sigur că acolo pachetul de legi este mai complex, pentru că și problematica este de o complexitate cu totul aparte.
Toate aceste lucruri fac ca Parlamentul României să se poată pronunța în privința tuturor acestor acte legislative care să finalizeze procesul de descentralizare în România.
Cu toții am căzut de acord că descentralizarea se impune, deoarece este o exigență democratică, o necesitate economică și un imperativ european. Exigența democratică este evidentă și democrația se manifestă în comunitățile în care oameni legați prin condițiile de viață și prin activități comune, atașați de județul, de orașul, de comuna lor, se reunesc să rezolve împreună problemele, depășind interesele particulare. Raporturile dintre autoritățile publice centrale și cele locale trebuiesc stabilite în așa fel încât să asigure participarea unui număr cât mai mare de cetățeni la diferite ocazii în viața publică și, în primul rând, la decizii. Principiul european care consfințește acest lucru este subsidiaritatea.
Descentralizarea este și o necesitate economică. Inițiativa liberă, acumularea de capital, supremația pieței și competiția sunt componente ale noii culturi economice și politice în care trăim cu toții. Comunitatea locală este locul cel mai bun în care se formează o astfel de cultură, este cadrul competițional cel mai potrivit. Pentru ca acest cadru să fie funcțional este nevoie de descentralizare.
Imperativul european impune o nouă împărțire a autorității între nivelul central și cel local. Nu este numai o competiție între state și națiuni la nivelul Uniunii Europene, ci și o competiție a comunităților locale care trebuie să își pună mai bine în valoare atuurile. Pentru aceasta este nevoie de mai multă libertate și de mai multă putere de decizie.
Desigur, descentralizarea nu începe acum în România. S-au mai făcut pași concreți. Unitățile din învățământul preuniversitar de stat au trecut în administrarea autorităților locale, la fel centralele termice, proces care nu a fost simplu. Pe lângă problemele administrative, el a scos la iveală și unele probleme de fond, dintre care voi aminti două. În procesul de delegare a responsabilității și resurselor s-au
urmat două căi: în plan instituțional s-a urmat o logică de descentralizare pe județe, s-au trecut unitățile de învățământ în administrarea consiliilor locale, iar în plan financiar s-a urmat o logică a descentralizării prin intermediul ministerelor. Este necesar ca cele două planuri să fie armonizate într-o formulă optimă, astfel încât să existe o singură logică a acestui proces de descentralizare.
A doua problemă este legată de experiența administrativă din România, care îngreunează felul în care este condusă descentralizarea ca formă rațională de delegare a puterii decizionale. S-a pus un accent prea mare pe separarea puterilor și pe controlul ierarhic, dar au fort neglijate, din păcate, competențele comune. De exemplu, legile în vigoare nu precizează ce se întâmplă în situația în care unitățile de învățământ sau de sănătate administrate de consiliile locale deservesc zone mai mari decât cele în care aceste consilii pot să decidă. Asocierea intercomunitară și elaborarea bugetelor pe proiecte vor constitui, probabil, o soluție la aceste probleme. Acest procedeu este mult mai complex decât modul tradițional cu care este obișnuită administrația publică din România.
Pentru a evita consecințele nedorite trebuie ca sistemul pe care îl gândim să fie simplu, cu un minim de control și intervenție și foarte multă transparență, pentru a păstra direcția. Acest lucru vreau să-l spun, pentru că am constatat cu surprindere că, în momentul în care se vorbește de bugetul consolidat de stat al României, foarte puțini știu sau mai puțini sunt cei care recunosc, din păcate, atunci când și critică modul în care luăm diferite măsuri, că bugetele locale fac parte din bugetul României. Câți bani de salarii se cheltuiesc în administrația locală se adună la banii de salarii de la ministere și autorități, și acest lucru dă cheltuielile cu salariile în România. Câți bani se cheltuiesc pe investiții la autoritățile locale, adunați cu sumele care sunt cheltuite pentru investiții la bugetul de stat, dau suma totală care este investită în România.
De altfel, vreau, aici, în mod public să fac o corectură, care a apărut din păcate în mass-media, o știre eronată, suma cheltuită pentru investiții în România pe primele 5 luni, potrivit datelor pe care le avem până la sfârșitul lunii mai, este identică cu suma cheltuită în anul 2008 pentru investiții în România. Fac această precizare pentru că au apărut diverse interpretări tocmai din cauza necunoașterii modului în care sunt alcătuite aceste cifre. Deci unii comparau sumele din bugetul consolidat al anului 2008, pentru că, după cum știți, raportările pe investiții în România se fac adunând investițiile de la bugetul de stat cu cele de la autoritățile locale, comparând doar sumele de la bugetul de stat pe 2009. Evident, comparând mere cu pere, rezultatul nu putea fi decât unul neadevărat.
De asemenea, transformările pe care le vom opera se vor face cu respectarea unei exigențe fundamentale, și anume aceea de unitate a statului. Acest lucru înseamnă aceleași drepturi și aceleași obligații pentru toți cetățenii, pe întreg teritoriul țării. Nimeni, la noi, nu va accepta ca aceeași infracțiune să fie pedepsită altfel la București, decât la Iași, Craiova, Târgu Mureș sau în altă parte a țării. Nimeni nu va accepta ca legile proprietății sau Codul familiei să fie diferite de la un județ la altul. Un stat este unitar pentru că administrează uniform și fără discriminare pe întreg teritoriul țării aceeași ordine de drept. Aceasta înseamnă că prin descentralizare nu optăm pentru un stat mai slab, ci pentru un stat reorganizat, care trebuie să se afirme ca o veritabilă autoritate. Statul va rămâne însă garantul respectării legii de către autoritățile publice locale și garantul imparțialității politicilor publice. În acest domeniu prefectul va avea rolul său. Acesta este, de altfel, cadrul general în care noi gândim descentralizarea.
## Doamnelor și domnilor,
Nu cred că spun un lucru nou când afirm că orice demers politic are exact calitatea cadrului conceptual în care este și gândit și care depinde, în bună măsură, de ideile politice din care s-au inspirat cei care le întreprind. Nici moțiunea pe care PNL și UDMR o depun astăzi nu este departe de acest adevăr. Ipocrizia redactării face ca, din păcate, procedura democratică a cenzurării puterii de către opoziție să fie un simplu gest formal. Prin urmare, consider că moțiunea trebuie respinsă fără niciun fel de rezerve.
Doamnelor și domnilor senatori, vă mulțumesc pentru atenție.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.