Daniel Vasile

## **Domnul Daniel Vasile:**

Bună dimineața!

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Samudaripenul, holocaustul uitat al romilor”.

În data de 9 octombrie comemorăm nu doar un eveniment tragic, de o cruzime inimaginabilă, dar și întreaga suferință a victimelor reprimării colective din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv a mii de romi.

Conform estimărilor, cel puțin 500.000 de romi au fost exterminați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anumite țări a fost exterminată peste 80% din populația de etnie romă.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 23.000 de romi au fost uciși în Zigeunerlager – lagărul pentru romi de la Auschwitz–Birkenau –, unde, într-o singură noapte, în noaptea de 2 spre 3 august 1944, au fost uciși 2.897 de romi.

În România, peste 25.000 de romi au fost deportați, în vederea exterminării, în Transnistria, dintre care aproximativ jumătate au supraviețuit.

Genocidul săvârșit de regimul nazist și de alte regimuri și aliații acestora împotriva romilor este un fapt necunoscut de publicul larg, adesea nerecunoscut ori ignorat, ceea ce plasează romii printre victimele ignorate ale genocidului comis în cursul celui de-al Doilea Război Mondial.

Puținii supraviețuitori ai Samudaripenului – genocidul uitat al romilor – sunt un model pentru noi toți. Romii, reînviați din propria cenușă, și-au păstrat tradițiile, cultura și identitatea etnică. Ei reprezintă o parte din valorile noastre morale, moștenirea noastră morală. Îi regăsim în noi, întorși acasă pentru a crea viitorul. Salutăm astăzi sacrificiul/martiriul lor cu durere, dar și cu mândria de a le fi urmași.

Obligația noastră față de victimele Holocaustului nu înseamnă doar comemorare, ci, de asemenea, imperativul de a ne ridica împotriva oricărei forme de discriminare, rasism și xenofobie.

Noi nu trebuie să uităm. Holocaustul nu este doar o lecție din trecut, ci și o lecție pentru viitor.

Datoria noastră este de a transmite aceste lucruri generațiilor viitoare și de a ne asigura că cele întâmplate nu se mai pot repeta. Așa cum nu se pot repeta nici viețile celor pe care i-am pierdut, pieriți sau deportați fără urmă. Continuăm să căutăm nume, dovezi, amintiri, care să refacă destine care nu trebuie uitate.

Curajul lor ne inspiră să căutăm soluții, pentru a ne asigura că fiecare persoană are dreptul de a fi diferită, diferită și egală, în același timp, să conturăm un viitor mai bun și să veghem ca umanitatea să nu-și piardă din nou umanitatea.

Cu această convingere, trăind în prezent, facem o plecăciune în memoria celor care au fost, ca o sfidare a timpului și a suferințelor istoriei, asumându-ne responsabil tot ceea ce depinde de puterea omului în a-și construi viitorul în demnitate.