Eugen Nicolicea

Problema nu ține atât de definirea parlamentarului, ca funcționar public sau nu, în sensul Codului penal, pentru că în sensul Codului penal, în momentul de față, parlamentarul este funcționar public.

Și aici problema este dacă se menține aceeași situație, nu dacă se introduce o situație nouă sau dacă se elimină.

Problema cea mai importantă este din definirea conflictului de interese de la art. 253[1] din Codul penal, preluat acum, cred, pe la trei sute și ceva în actualul Cod, aproape nemodificat, în care definiția, așa, _grosso modo_ , este că participarea la luarea unei decizii prin care se realizează folos material pentru o persoană cu care ai fost în relații de serviciu în ultimii 5 ani este infracțiune. Din 2007, le tot spun colegilor că acel folos material trebuie să fie necuvenit, nelegal, injust sau măcar imoral, pentru că participarea la luarea unei decizii prin care acorzi un folos material cuvenit și legal cuiva nu poate să fie infracțiune. Spre exemplu, un director, dacă atribuie o primă unui subaltern, conform acestei definiții idioate și periculoase, a comis o infracțiune. Un director nu poate să dea decât sancțiuni. Cum dă ceva pozitiv, a comis o infracțiune.

Vreau să-i spun colegului Máté că, într-adevăr, cel care este propus în Biroul permanent, se abține. Dar cei care-l votează, fiind în relații de serviciu cu el, comit infracțiunea și o comit în momentul de față, pentru că avem la 253[1] o idioțenie periculoasă. Aceasta nu trebuie să fie preluată și rezolvă toate lucrurile. Ea trebuie să fie modificată foarte simplu: trebuie precizat că acel folos material trebuie să fie necuvenit, sau ilegal, sau injust, sau cum vreți dumneavoastră, dar nu există... niciun om normal nu poate să pretindă că realizarea unui folos material legal este o infracțiune.