Dumitru Badea

## **Domnul Dumitru Badea:**

Domnilor preºedinþi ai Camerelor reunite, Onorat auditoriu,

În legãturã cu afirmaþiile domnului senator Solcanu, cred cã ar fi momentul ca sã nu ne mai cenzurãm unii pe alþii, pentru cã nu foloseºte nimãnui.

Declar de la început cã poziþia senatorilor P.R.M. este una ºi aceeaºi cu cea prezentatã în numele grupului de deputaþi de cãtre domnul vicepreºedinte al Camerei, Corneliu Ciontu, ºi anume de aprobare a raportului Comisiei de apãrare ºi a proiectului de hotãrâre, atitudine care a fost exprimatã constant, în aceste zile, prin comunicatul Comitetului director al P.R.M. din seara zilei de 11 septembrie ºi mai apoi în plenul Senatului ºi în organismele de lucru, respectiv întâlnirile liderilor grupurilor parlamentare ºi ale Birourilor permanente ori în Comisiile de apãrare.

Aceasta nu înseamnã cã nu avem anumite rezerve, pe care ieri am încercat în parte sã le prezint, în ºedinþa Birourilor permanente reunite ºi a liderilor de grup, intervenind chiar pe textul hotãrârii în proiect, propuneri care au fost respinse, cu majoritate de voturi, dar într-un for democratic trebuie sã te supui majoritãþii.

Iatã rezervele noastre. Mai întâi, despre împrejurãrile în care s-a nãscut aceastã hotãrâre, ea fiind, fãrã îndoialã, un rãspuns la comandamentul general al necesitãþii combaterii terorismului ºi, respectiv, la angajamentele internaþionale ale României, în care un loc important îl are, aºa cum rezultã ºi din preambulul hotãrârii, Parteneriatul pentru pace cu NATO ºi Parteneriatul strategic cu S.U.A.

Întrebarea, la care numai trecerea timpului ne va rãspunde, este dacã nu cumva aceste angjamente, fãrã discuþie, cu bãtaie lungã, nu sunt asumate prea devreme.

La sfârºitul sãptãmânii trecute, aflându-mã în Circumscripþia electoralã Neamþ, am constatat în rândul cetãþenilor o îngrijorare deosebitã, pe care o apreciez pe deplin justificatã, mai ales dupã ce mass-media a fãcut publice declaraþiile Preºedintelui þãrii ºi ale primului-ministru privind punerea la dispoziþia S.U.A. ºi a NATO a spaþiului terestru, aerian ºi maritim al þãrii. ªi consider cã aceasta, aºa cum spuneam, este pe deplin justificatã, aceastã hotãrâre fiind o declaraþie, practic o declaraþie de rãzboi fãrã a se cunoaºte inamicul, ceea ce nu s-a mai întâmplat în istorie.

Se pare cã ºi noi, astãzi, din dorinþa de a clarifica cât mai operativ poziþia angajantã a României ºi determinaþi de conºtientizarea faptului cã o astfel de atitudine nu ar duce decât la izolare, ne-am pripit puþin. Fac aceastã afirmaþie întrucât ºedinþa noastrã comunã ºi, respectiv, discutarea ºi aprobarea hotãrârii Parlamentului României au loc în condiþiile în care o serie de state din Alianþa Atlanticã ºi-au mai acordat un rãgaz de câteva zile în hotãrârea formelor ºi mijloacelor în care se vor implica, iar secretarul general al NATO a declarat asearã (informaþia nu este la prima mânã) cã Statele Unite nu doresc sã antreneze alte state în acþiunile militare pe care le vor îndeplini. De altfel, deºi am solicitat mereu zilele acestea, nu am vãzut încã nici un document prin care Statele Unite ori NATO sã cearã implicarea militarã a altor state, cel puþin într-o primã fazã.