Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·2 noiembrie 2009
procedural · adoptat tacit
Dumitru Oprea
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 19
Discurs
## **Domnul Dumitru Oprea:**
Mulțumesc, domnule președinte de ședință.
Înainte de a prezenta declarația politică, am să prezint o situație din orașul Iași, întâmplată ieri, pe aceeși temă invocată de colegul nostru, senatorul Mircea Diaconu, un pic invers.
Dumnealui a fost supărat că un șofer l-a apostrofat cu degetul pe geam, spunându-i: „Coruptule!” Eu am plecat de la un miting din Iași la care au participat peste 30 de mii de oameni, iar unele televiziuni private au prezentat un vorbitor la nori, fără vreo trimitere la zecile de mii de oameni din Piața Unirii din Iași. Am plecat spre casă cu taximetristul respectiv și acesta a zis: „Nu se poate, domnule, milioane de oameni văd corupția pe sticlă, iar nenorociții aceștia cât mai continuă?” Un taximetrist!
Îl rog pe domnul Mircea Diaconu ca la următoarea declarație politică să vorbească despre corupții sticlelor mediatice, pe care apar chiar oameni cu abonament, și să vedem poziția Domniei Sale, care, într-adevăr, este una respectată de multă lume.
Declarația mea de astăzi a avut și acest moto, pentru că titlul ei este „Despre spaimele celor care se simt «prefraudați»”.
Așa cum era de imaginat, ideea trecerii la un parlament unicameral provoacă o puternică rezistență din partea actualei opoziții. Era de așteptat să se întâmple așa. Sunt 20 de ani de când Legislativul nu a probat necesitatea funcționării celor două Camere și utilitatea fiecăreia în parte. Anumite persoane, exploatând puterea interesului de grup, și-au creat avantaje proprii speciale, refuzând, categoric, orice schimbare. Acum, prin referendumul propus de șeful statului, monopolul grupurilor de interese se sparge. Dacă nervozitatea celor mai multe dintre partide este de înțeles, surprinzătoare devine reacția unor ONG-uri, ce-i drept foarte puține, doar patru la număr.
Argumentul adus de contestatarii organizării unui referendum odată cu prezidențialele este cel puțin bizar. Se vehiculează ideea că ceilalți candidați ar fi dezavantajați că ei nu pot declanșa un referendum la fel ca actualul președinte. Se vorbește chiar de o încălcare a democrației, ba, în mod uluitor, de o presupusă prefraudare morală a alegerilor.
În consecință, s-au făcut sesizări la Avocatul Poporului privind constituționalitatea acțiunii. Desigur, în acest caz putem vorbi despre o lovitură de imagine în plină campanie electorală, dar în niciun caz de o lovitură juridică. Cu bună știință sau nu, petiționarii au uitat că dreptul președintelui țării de a organiza un referendum în ziua alegerilor a fost confirmat prin Decizia Curții Constituționale nr. 147 din 21 februarie 2007. Curtea Constituțională a stabilit atunci că interzicerea organizării unui referendum în ziua alegerilor ar însemna limitarea dreptului constituțional al poporului de a-și exercita suveranitatea prin consultare directă.
Ideea că Traian Băsescu are un avantaj din organizarea lui este și absurdă. Toți candidații, în mod egal, pot să-și exprime părerea față de subiect, să-și pună pe panourile lor electorale postere pe această temă, pot, prin urmare, să prezinte și punctul de vedere referitor la una sau două