Dumitru Oprea

## **Domnul Dumitru Oprea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația de astăzi are titlul „Putem găsi 100 de premieri. Cine se mai gândește însă la criză?”

Întreaga clasă politică românească pare obsedată în aceste zile de numele viitorului prim-ministru al țării. Partidele se ceartă între ele, pierzându-se în nesfârșite dispute constituționale privind raporturile de putere Parlament – președinte.

Substratul acestei confruntări este însă clar: poziționarea înaintea apropiatelor alegeri prezidențiale. Așadar, nu este vorba despre domnii Iohannis sau Croitoru, ci despre Cotroceni.

Desigur, este o miză mare, dar mă întreb pentru cine. Aceasta este cea mai mare grijă a românilor? Merită paralizată activitatea Guvernului sau pusă în pericol relația cu Fondul Monetar Internațional pentru interesul unor persoane și partide?

Consider că problemele noastre sunt mult mai grave decât găsirea unui premier. Nu numele său ar trebui să fie prioritatea noastră, ci ceea ce are el de făcut. Nu este un secret pentru nimeni că greutățile economice ale țării s-au transformat într-o criză financiară profundă. Sunt în pericol plățile salariilor și pensiilor, ne confruntăm, de asemenea, cu perspectiva unor ample mișcări sociale, toate aceste lucruri reclamă discuții despre măsurile concrete pe care ar trebui să le ia un guvern, nu certuri despre identitatea șefului său.

În vreme ce unii sunt mobilizați în tanșee electorale, toată apăsarea crizei cade pe umerii oamenilor de rând și ai patronatelor.

Dacă primii suportă neputincioși efectele ei, responsabilii din industria românească cer Guvernului soluții concrete pentru a supraviețui economic și pentru a relansa producția internă. Există apeluri disperate pentru reducerea fiscalității, chiar dacă o astfel de măsură este extrem de greu de realizat.

Trebuie gândite mecanisme mai eficiente pentru combaterea economiei negre, mai ales acum când orice sumă adusă la buget este vitală.

Nu în ultimul rând, împreună cu sindicatele, trebuie hotărâte metodele de reducere a cheltuielilor din sectorul bugetar. Există, așadar, priorități cu adevărat presante pentru noul Executiv.

Criza este o realitate dură și nu este timp de pierdut cu dezbateri inutile. Dacă mai există responsabilitate la această clasă politică, atunci ea ar trebui să se ocupe de ceea ce ar trebui să facă Guvernul, nu de manevre electorale și contre la Curtea Constituțională. Altfel, oricine ar fi Președintele României după aceste alegeri, s-ar putea să descopere că a ajuns în fruntea unei țări suficient de bine populate, dar aproape fără economie.