Emilian Valentin Frâncu

## **Domnul Emilian Valentin Frâncu:**

Mulțumesc mult, doamnă președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează „Cântecul de lebădă al lui Traian Băsescu”.

Am asistat, în ultimele săptămâni, la o adevărată reprezentație artistică a președintelui țării, care a interpretat consecutiv mai multe roluri, dorind să intre în atenția cât mai multor români. Astfel, un prim spectacol s-a desfășurat la ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților din data de 15 septembrie 2009, unde Traian Băsescu s-a pus în postura unui adevărat prim-ministru, lăudându-se și atribuindu-și cele mai multe dintre realizările Guvernului Tăriceanu. De la introducerea cotei unice de impozitare și până la creșterea economică, niciuna dintre faptele Guvernului liberal, care au contribuit semnificativ la bunăstarea românilor, nu a scăpat de „implicarea” decisivă a președintelui țării.

Ulterior, Traian Băsescu, aderând la ideile fiicei sale, europarlamentarul Elena Băsescu, a lansat ideea legalizării prostituției și a drogurilor ușoare. Gestul său, departe de a fi unul responsabil, ar putea fi interpretat ca o tentativă de a genera o temă de dezbatere nouă, care să îndepărteze media națională de abordarea problemelor legate de criza în care ne aflăm.

În final, după ceva ce ar semăna mai degrabă cu rezultatul unui profund zbucium interior decât cu o decizie gândită și evaluată, Traian Băsescu a anunțat intenția organizării unui referendum în aceeași zi cu alegerile prezidențiale, pentru reducerea numărului de senatori și deputați și transformarea Parlamentului într-un Parlament unicameral. Se captează, astfel, bunăvoința electoratului, care nu are o părere bună despre parlamentari și ar vota cu o majoritate absolută eliminarea Parlamentului, dacă acest lucru i s-ar cere.

În stilul său caracteristic, Președintele României nu se dezice nici la sfârșitul mandatului de obiceiul de a șoca societatea prin luarea pripită a unor măsuri iresponsabile.

Acțiunile sale sunt nedemne de un șef de stat, care pare depășit de cerințele constituționale și morale din România, iar atitudinea sa nu amintește decât de cântecul unei lebede, care, simțind că i se apropie sfârșitul – sfârșitul politic în cazul lui Traian Băsescu –, realizează un ultim act de creație. Din păcate, o creație populistă.

Mulțumesc.