Emilian Valentin Frâncu

## **Domnul Emilian Valentin Frâncu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Domnul Pogea aspiră la titlul de... «sinistru al finanțelor publice»”.

În epoca medievală birurile se strângeau cel mai abitir de la mojicii săraci lipiți pământului. Perceptorii, însoțiți de oșteni înarmați, bântuiau prin sate și nu le păsa dacă prostimea avea sau nu avea după ce bea apă, luau cu ei tot ceea ce putea fi încărcat în căruțele stăpânirii, iar dacă cenușa din vatră s-ar fi vândut în târguri pe doi bănuți găuriți ar fi luat-o și pe aceea.

Cele câteva sute de ani care ne despart de Evul Mediu al abuzurilor și brutalităților de felul acesta înseamnă, printre altele, introducerea unui sistem fiscal modern, civilizat, eficient și nonopresiv. Așa stau lucrurile în toate țările și, mai ales, în spațiul european, inclusiv în România, dar numai până la proba contrarie. De ce până la proba contrarie? Dintr-un motiv pe care nu mă gândeam vreodată că vom ajunge să-l discutăm nici măcar ca ipoteză teoretică, darămite ca realitate practică.

Domnul Gheorghe Pogea pare că ține morțiș să intre în cărțile de istorie nu ca ministru al finanțelor publice, ci – schimbând o literă chiar la începutul cuvântului prin care se denumește funcția publică în care Domnia Sa a fost învestit – ca „sinistru al finanțelor”.

Obligând întreprinderile mici și mijlocii să plătească un impozit forfetar de circa 1.500 de euro pe an, chiar dacă ele sunt pe bilanț de pierdere, domnul Pogea se transformă într-un Ivan cel Groaznic al impozitării de tip medieval în acest an de criză economică și în anii asemănători care vor urma.

Generalizând păcătos în bănuiala că toate microîntreprinderile pe pierderi ar fi un fel de vizuini ale evazionismului fiscal, domnul Pogea vrea să afume cu mătrăgună uscată circa 50.000 de firme private deja lovite din greu de criză, sufocându-le definitiv, împingându-le spre desființare.

Mumă pentru stat, dacă Guvernul va adopta proiectul de ordonanță de urgență privind impozitarea forfetară, argumentul crizei economice devine astfel ciumă pentru firmele mici și foarte mici, care nu-și mai pot trage sufletul din punct de vedere fiscal.

Zice-se că drumul spre iad este pavat cu intenții bune, iar domnul Pogea susține că Domnia Sa ar fi animat de două intenții excepționale: revigorarea bugetului de stat și asanarea evaziunii fiscale.

Șeful finanțelor îi dă o veste foarte proastă omologului său de la Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale: din a doua jumătate a acestui an iadul economico-social va începe să fie populat cu vreo 450.000 de șomeri pe care îi va produce desființarea întreprinderilor mici și mijlocii asanate fiscal prin ordonanța propusă de domnul Gheorghe Pogea.

Vă mulțumesc.