Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 aprilie 2017
other
Eugen Tomac
Discurs
## **Domnul Eugen Tomac:**
Domnilor Președinți ai României, Domnilor președinți ai celor două Camere, Altețele Voastre, Stimați membri ai Guvernului României, Distinși membri ai Corpului diplomatic, Doamnă primar general, Domnule primar al municipiului Iași, Stimați colegi,
Acum 100 de ani, în condițiile cele mai grele, „Capitala de război” a României scria istorie. Răvășit și sufocat, Iașiul a reușit să aducă drapelul luptei pentru libertatea, prosperitatea și mai ales pentru reîntregirea României, cu cinste și demnitate.
În condiții extrem de dificile, într-un cadru improvizat, sub amenințarea gloanțelor, clasa politică de atunci, dincolo de orgolii și lupte mărunte, a înțeles nevoia României de a se transforma prin a progresa.
Adoptarea celor două legi reformatoare – Legea agrară și Legea electorală –, precum și demararea procesului de reîntregire a țării au însemnat, în esență, înfăptuirea dreptății.
Împroprietărirea țăranilor și votul universal au schimbat radical poziționarea statului față de cetățean, oferindu-i celui din urmă respect și posibilitatea de a-și decide și de a-și construi viitorul.
Toate acestea au fost posibile pentru că oameni politici s-au solidarizat în jurul unui proiect de țară și au lucrat în mod onest pentru realizarea lui.
Suntem în anul 2017. Ne bucurăm de democrație și pace. Și, în loc să lucrăm pentru proiecte de țară, tot ce reușim să facem este să ne aducem aminte despre cele realizate de înaintașii noștri.
Mai mult decât atât, avem aceste aniversări, care ar trebui să devină momente de reflecție. Invocarea trecutului glorios înseamnă, înainte de orice, responsabilitatea prezentului și proiecția viitorului.
Înalt Prea Sfințiile Voastre,
## Stimați colegi,
Recunoașterea simbolică nu este de ajuns. Avem o restanță față de Moldova, Moldova lui Ștefan cel Mare. De ani de zile îi sunt promise Moldovei șosele, investiții pentru reanimarea economiei. Au rămas însă foarte multe la stadiul de promisiuni.
Avem o restanță și față de românii de peste Prut. Vom aniversa anul viitor Centenarul Unirii, deziderat devenit realitate în 1918 și redevenit astăzi deziderat. Or, dacă eșuăm astăzi să conștientizăm acest lucru este pentru că nu am învățat încă lecția solidarizării în numele unui ideal și al responsabilității asumării unui proiect de țară. Este într-adevăr un proces anevoios, dar realizabil. Unirea celor două state românești trebuie să fie proiectul de țară legitim al generației noastre, pentru că așa au decis românii acum 100 de ani.
Pentru Bucureștiul de astăzi, Iașiul de ieri este exemplu. Să onorăm memoria celor de ieri, prin fapte onorabile, astăzi! Așa să ne ajute Dumnezeu!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .