Profesorii, medicii și funcționarii publici anunță cea mai mare grevă generală din istorie. Mii de salariați din administrația publică, sănătate, dar și din învățământ își vor înceta astăzi activitatea, în semn de protest față de prevederile Legii salarizării unice. Elevii nu vor face cursuri, spitalele nu vor face internări, ci vor asigura doar urgențele, iar vămile, ghișeele caselor de pensii ori ale primăriilor vor fi închise.
Greva de astăzi va fi urmată de ample acțiuni de protest în stradă, cele de miercuri, care vor avea loc în Capitală. Câteva mii de bugetari se vor deplasa pe data de 7 octombrie în București. Profesorii au anunțat deja reluarea conflictului de muncă, încheiat în luna mai a acestui an, în urma protocolului cu Guvernul.
Solidari cu ceilalți bugetari din administrație și sănătate, au hotărât să-și serbeze ziua printr-o grevă japoneză. Sindicaliștii sunt nemulțumiți de scăderea veniturilor angajaților din sistemul bugetar odată cu intrarea în vigoare a Legii unitare de salarizare, de trimiterea în concediu neplătit timp de 10 zile a salariaților din domeniul public în perioada octombrie-decembrie 2009 și de concedierea unui număr mare de salariați, anunțată pentru anul 2010. Situația se va agrava dacă nu se vor găsi soluții, soluții care în momentul de față, când e criză economică dublată de criza politică, se vor găsi cu mare greutate. Dacă se vor găsi... Dacă nu, e foarte posibil ca greva să devină din avertisment de o zi, o grevă pe termen nelimitat. Și atunci chiar ne vom confrunta cu o problemă foarte greu de rezolvat.
*
Subiect: „Fondurile mutuale, trecut și prezent”
Fondul Național de Investiții a luat ființă la 17 august 1995, fiind administrat de firma SOV Invest. În mai 2000, Fondul a intrat în colaps, fapt care a afectat aproape 300.000
de investitori, generând un scandal cu efecte sociale, economice și politice în a cărui soluționare au fost implicate, la diferite momente, Justiția, Poliția, Parchetul, instituțiile financiare și comisiile de abuzuri din Parlament.
În mai 2000, păgubiții de la FNI au făcut o plângere penală împotriva persoanelor vinovate de falimentarea Fondului, cerând recuperarea sumelor investite. Cu toate acestea, mii de români și-au pierdut banii în speranța unor câștiguri care aveau girul statului.
Sărăcia existentă a făcut ca românii să-și depună chiar și ultimele economii în acest Fond, amăgiți fiind de creșterile ireale, dar mai ales de campaniile publicitare pe care FNI le-a promovat. Campaniile de imagine care au înșelat atâția oameni, au făcut referiri la folosirea siglei CEC în materialele publicitare, asigurarea investițiilor în unități de fond FNI de către CEC prin contractul de garantare.
Multe sesizări au fost făcute vizavi de neregulile care se pot întâmpla în cazul FNI însă nicio măsură nu a fost luată de conducerea de pe atunci a CNVM (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare), care a fost și sancționată ulterior de justiție. Nu era posibil ca un fond de investiții să funcționeze în ultimele sale luni fără a avea depozitar. El trebuia imediat suspendat de către autoritatea în drept, care s-a mulțumit să trimită doar câteva adrese la FNI, adrese cărora nici nu li s-a dat curs.
Foștii investitori ai FNI și FNA au început să revină la investițiile în fondurile mutuale, chiar dacă astfel de plasamente le-au adus pierderi consistente în trecut, ca urmare a creșterii credibilității acestor instrumente de investiții, a scăderii dobânzilor la bănci, dar și a intrării băncilor pe piață.
Intrările de capital și creșterea spectaculoasă a numărului de investitori în fondurile monetare din prima jumătate a anului este fără precedent de la dezastrul FNI, care vindea însă doar mirajul îmbogățirii peste noapte. Dincolo de cifre, dinamica semnalează mutații excepționale pentru viitorul acestei industrii, printr-o capacitate nebănuită de a convinge publicul, iar acest lucru dă speranțe administratorilor de fonduri că au forța de a-și depăși condiția de Cenușăreasă a pieței financiare din România, cu care păreau resemnați pentru veșnicie.
Criza a motivat băncile să vândă fonduri mutuale.
O explicație pentru creșterea spectaculoasă a intrărilor de capital în fondurile monetare a constat în „pilulele” educative administrate sistematic prin toate canalele media în vederea schimbării comportamentului populației dinspre consum spre economisire. Dobânzile tot mai mari oferite de bănci în lupta lor de a atrage resurse de pe piața internă au constituit, fără îndoială, argumente importante în deturnarea banilor dinspre consum spre economisire.
Convingând clienții să-și plaseze banii în fonduri administrate de societăți specializate proprii, de fapt băncile „lucrează” tot în interesul propriu, deoarece capitalurile atrase sunt plasate în cea mai mare parte tot în depozite la băncile respective.
Cu alte cuvinte, indirect, banii de la populație și de la companii ajung în depozite tot la bănci, iar cu băncile în spate în calitate de distribuitori fideli, administratorii de fonduri se vor simți tot mai bine.
Una peste alta, marele câștig al marșului „fondurilor” monetare din primul semestru îl reprezintă atragerea în fonduri a circa 40.000 de persoane, care în mare parte sunt probabil la prima investiție de acest tip, și este doar o chestiune de timp până când oamenii vor fi tentați să „guste” și din fondurile diversificate sau din cele de acțiuni.
Consiliul UE a adoptat noi reglementări în domeniul fondurilor mutuale, care vizează investițiile colective pe active transferabile, așa-numitele UCITS (Undertakings for Collective Investments in Transferable Securities), pentru a proteja interesele investitorilor pe piața internă a UE și a consolida mediul concurențial din acest sector.
Directiva actualizează cadrul legislativ pentru fondurile europene de investiții, vizând angajamentele în investiții colective pe active transferabile, care reprezintă o piață de circa 5.000 miliarde de euro. Scopul noilor reglementări este de a extinde gama de produse financiare de acest tip disponibile investitorilor, cu reducerea simultană a costurilor prin consolidarea pieței interne, și de a proteja interesele investitorilor expuși pe astfel de instrumente prin îmbunătățirea calității informațiilor și transparenței.
Totodată, noua legislație vizează creșterea eficienței activităților de supraveghere, toate detaliile trebuind a fi prezentate fără a se face vreo referire la un alt document, într-un limbaj simplu și fără termeni tehnici. În plus, toate fondurile trebuie să respecte un format unic pentru această fișă, astfel încât clienții să le poată compara mai ușor.
Această abordare are rolul de a face produsele mai ușor de înțeles, deoarece s-a considerat că prospectele de emisiune sunt adesea prea stufoase, ceea ce face ca aspectele importante să treacă neobservate la o primă citire a documentului.
Pentru protecția investițiilor românești și cu scopul de a încuraja formarea unei piețe unice pentru aceste servicii, Guvernul României, în calitate de membru UE, este obligat să transpună directiva în legislația națională până pe 30 iunie 2011.
*
Subiect: „Sănătatea românilor în pericol” Sănătatea românilor va fi în pericol.
Sistemul medical din România a avut foarte mult de suferit în ultimii ani din cauza acțiunilor diferiților miniștri care s-au perindat la conducere fără o viziune clară și fără un program ferm. În acest moment, din cauza încercărilor repetate, haotice, ne confruntăm cu un haos al sistemului sanitar, atât la nivel organizatoric, cât și al finanțării, cu un impact îngrijorător asupra populației.
Resursele financiare alocate în decursul timpului sistemului sanitar au fost puține și prost gestionate. Banii s-au pierdut în investiții pe care nimeni nu le resimte, neconducând nici la îmbunătățirea actului medical, nici a condițiilor din unitățile sanitare.
Situația sistemului medical românesc rămâne în continuare problematică. La fiecare două zile, un medic alege să muncească în străinătate. Pentru tot restul vieții. Majoritatea au contracte pentru Italia, Franța și Marea Britanie. La nivel național, anul trecut, peste 1.200 de medici au plecat din România.
În ultimul timp, ne confruntăm cu un exod al cadrelor medicale de la toate nivelurile, medici, asistente, personal necalificat. Salarizarea precară, condițiile insalubre, lipsa dotărilor și, nu în ultimul rând, lipsa satisfacției actului medical, dar și presiunile din partea opiniei publice au determinat cadrele medicale să muncească în străinătate. Chiar dacă au existat câteva cazuri în care profesionalismul anumitor cadre medicale a putut fi pus la îndoială, să nu uităm că vorbim de cazuri particulare. Mă tem foarte tare că recenta campanie de denigrare la adresa medicilor nu face decât să agraveze această situație.
În realitate, sistemul în care lucrează medicii este plin de deficiențe și, ori de câte ori aceste deficiențe ies la iveală, se încearcă transferul de responsabilitate către doctori și culpabilizarea imediată a acestora.
Uităm prea repede că, deseori, medicii lucrează în condiții inumane și că sunt prost plătiți. Vorbim prea rar de adevăratele minuni pe care le fac acești doctori, salvând de la moarte oameni care păreau să nu aibă nicio șansă. Există un jurământ pe care medicii îl respectă aproape întotdeauna în pofida marilor probleme din sistemul medical.
În decursul timpului, din cauza organizării, medicii, indiferent dacă își desfășoară activitatea în spitale, medici de familie, își petrec aproape jumătate din timpul de lucru scriind sute de formulare pe zi în loc să se ocupe de bolnavi. S-au deprofesionalizat.
Asistența medicală primară este pe cale de dispariție, constatându-se un deficit de cadre medicale, în special în mediul rural. Pentru atragerea medicilor în aceste zone, este necesară o mai mare implicare a factorului local. Comunitățile locale să-și cointereseze cadrele medicale dacă doresc să le aibă, să le creeze condiții și să le pună la dispoziție dotări.
Ultimii patru ani nu au propus niciun fel de soluții la criza cu care se confruntă sistemul medical românesc. E nevoie în continuare de foarte mulți bani, dar și de o viziune de ansamblu pentru sănătatea din România. În lipsa acestei strategii, fondurile se consumă fără să-și producă efectele benefice. Medicii, cei care vor totuși să muncească în țara lor, așteaptă încă un proiect clar din partea factorilor de decizie.
Din păcate, soluțiile la aceste probleme întârzie să apară. În primul rând, Ordonanța nr. 34/2009 interzice noi angajări. Pe de altă parte – și acest aspect mi se pare cel mai îngrijorător –, situația financiară a spitalelor nu permite noi angajări, chiar dacă acestea ar fi posibile.
Mai mult: ca situația să devină de-a dreptul dramatică, actul normativ privind salarizarea unică este departe de a fi agreat de salariații din sistemul medical. Pentru foarte mulți, este doar expresia unui dispreț profund față de cei care își petrec mare parte din viață salvând viețile semenilor lor. Așadar, cred că autoritățile competente ar trebui să intervină urgent, altfel sănătatea românilor va fi în pericol.
Acum, mai mult ca niciodată, cred că este nevoie să oferim un cadrul legislativ nou. Trebuie să se intervină în forță, să nu se mai facă corectări la ceea ce credem că s-a făcut rău până acum, ci să se producă o schimbare de fond pe baza unei strategii foarte clar definite. Trebuie să se intervină atât la nivel organizatoric, dar mai ales la nivelul conceptului de finanțare a sistemului.
*
Subiect: „Necesitatea implementării unui pachet de măsuri antișomaj”
În ultimele luni, evoluția ratei șomajului este în trend ascendent – astfel a crescut în luna iunie până la 7,8%, comparativ cu nivelul de 6,9% înregistrat în perioada similară a anului trecut, ritmul de creștere fiind cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Datele Eurostat se referă la locuitorii cu vârste cuprinse între 15 ani și 74 de ani, fără loc de muncă. În rândul bărbaților, rata șomajului a fost de 9%, în urcare față de nivelul de 7,4%, în timp ce pentru femei rata șomajului a crescut de la 6,2% la 6,5%.
Această creștere este o consecință a evoluției economice din ultima perioadă în România, dar și contribuția substanțială a numărului de persoane care s-au întors în România ca efect al înrăutățirii situației economice în spațiul vest-european.
În 2010, șomajul ar urma să se accentueze și mai mult în România, estimează FMI, care prevede o rată medie a șomajului de 9,7%, care ar corespunde unui număr mediu de șomeri de circa 880.000. Pentru 2011, an în care economia românească ar urma să revină în creștere, rata medie a șomajului se va reduce la 7,7%, potrivit proiecțiilor Fondului.
Comisia Europeană anticipează că rata șomajului din România va crește semnificativ în acest an, până la 8%, de la 5,8% în 2008, și o reducere ușoară în 2010, până la 7,7%, potrivit prognozei de primăvară.
În martie, numărul de șomeri a crescut cu 35.761 față de luna precedentă, ajungând la 513.621, nivel maxim al ultimilor trei ani. Totuși, se estimează că numărul de șomeri va ajunge la doar 600.000 la finalul anului.
În toată țara, numărul șomerilor cu studii superioare a crescut cu 163% în luna iunie față de perioada similară din 2008. Dacă anul trecut se înregistra un număr de 9.500 de șomeri cu studii superioare, în luna iunie anul acesta existau peste 25.000 de șomeri cu diplomă de licență.
Principala cauză a creșterii numărului șomerilor absolvenți este, desigur, declinul economiei românești, în contextul crizei economice internaționale. Pe piață există un număr redus de joburi disponibile, consecință a majorității angajatorilor care au înghețat procesele de recrutare sau au procedat la reduceri de personal.
Regretabil este faptul că, așa cum evidențiază studiile realizate la nivel european, România se numără printre țările cu cele mai ridicate rate ale șomajului în rândul tinerilor, ocupând locul 13 în Uniunea Europeană.
În această situație, Guvernul trebuie să implementeze un pachet de măsuri antișomaj mult mai articulat, un pachet de măsuri radicale și reale.
*
## Subiect: „Problematica sinuciderii”
Problematica sinuciderii este una destul de complexă și imposibil de isprăvit printr-un scurt cuvânt. Se pare că la sinucidere ajung de obicei persoanele care cad într-o extremă a vieții, în ghearele deznădejdii. În umbra morții se ajunge și din pricina lipsurilor de tot felul, a greutăților vieții și, mai ales la tineri, din cauza unei comunicări deficitare cu cei din jur și a lipsei de iubire.
Realitatea sinuciderii devine un spectru din ce în ce mai apropiat și mai amenințător. Organizația Mondială a Sănătății vorbește de un val sau de o epidemie de suicid acum, când, la nivel mondial, o persoană se sinucide la fiecare trei secunde, iar pentru fiecare dintre acestea există alte 20 ce au încercat să-și ia viața. Mortalitatea prin această cauză a fost mai mare decât cea a victimelor înregistrate în urma accidentelor rutiere.
Dincolo de explicații pertinente, o tăcere și o tristețe aparte se aștern în inimile noastre când prin mass-media auzim, din ce în ce mai des, de sinucideri. Încă o persoană care nu și-a găsit rostul, încă un om care a încetat să lupte, încă un înfrânt pe drumul vieții...
Am auzit spunându-se că există la unele persoane o dispoziție înnăscută spre negativism, spre înstrăinare, spre suicid chiar. În plus, cu toții am aflat încă de pe băncile liceului că optimismul și pesimismul țin de firea noastră și că n-ai ce face dacă te-ai născut cu o astfel de trăsătură temperamentală. Într-o astfel de ecuație, e periculos de ușor să afirmi că Dumnezeu este de vină pentru slăbiciunea firii celor ce-și iau singuri viața.
E imperios necesar să tăiem pesimismul exagerat (deznădejdea), să încurajăm buna-dispoziție, să încurajăm optimismul. Trebuie depistate din timp persoanele cu disponibilitate mărită spre suicid și ajutate să depășească starea nefericită în care se zbat.
Când cineva ajunge să se sinucidă, întreaga comunitate ar trebui să se întrebe în ce măsură a împlinit cuvintele Mântuitorului privitoare la aproapele, fiecare ar trebui să vadă când l-a abandonat pe fratele căzut între tâlharii-diavoli cuibăriți în mintea lui.
Orice zdruncinare a echilibrului favorizează sinuciderea, iar oamenii își iau viața cu mai multă ușurință atunci când structura socială suferă modificări importante. Orice fel de anomie: economică, familială, intrapersonală favorizează creșterea ratei sinuciderilor. Crizele industriale sau financiare, șomajul, schimbările și conflictele profesionale, absența statutului profesional sau nesiguranța acestuia, izolarea socială, angoasa marilor orașe, alcoolismul, destrămarea familiei, afecțiunile cronice și pierderea credinței sunt tot atâtea coordonate ce pot conduce la o conduită suicidară.
Unii încearcă să se sinucidă, alții pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor sau încercări de a face cunoscut cât de adâncă, cât de mare este disperarea lor.
Între 60% și 80% dintre persoanele care au comis suicid au comunicat intenția lor, într-o formă sau alta, din timp. Problema e că nu a fost nimeni care să-i asculte. Organizația Mondială a Sănătății estimează că majoritatea cazurilor de suicid care se întâmplă anual ar fi putut fi evitate dacă ar fi fost adoptate soluții adecvate de comunicare de către autoritățile sanitare naționale.
Numărul mare de sinucideri înregistrat în ultimii ani i-a determinat pe medicii din cadrul Spitalului de Urgență „Sfântul Ioan” să propună înființarea unui Centru de suicidologie. Înființarea unei astfel de unități medicale ar reprezenta o premieră în România. Centrul este necesar, deoarece numărul pacienților care încearcă să își ia viața este în creștere de la an la an.
O lege simplă care să prevadă ca prin numărul unic de urgență 112 orice pacient să poată beneficia de asistență psihologică gratuită zi și noapte. Atunci când gândurile negre îi dau târcoale, atunci când disperarea îl cuprinde, să poată apela la un psiholog.
## Subiect: „Criză peste criză”
Tensiunile politice din ultimele zile au creat tensiuni majore în rândul oamenilor de afaceri. Situația actuală a României se va agrava și mai mult, în condițiile în care aceste tensiuni politice vin peste o criză economică.
Destrămarea coaliției de guvernământ a avut efecte imediate pe piețele financiare, cursul de referință anunțat de BNR urcând cu peste 5 bani, iar Bursa înregistrând o corecție de peste 2%.
În condițiile de criză economică accentuată, orice perturbații politice au efect negativ, și anume în adâncirea crizei și prelungirea ei. Situația la care s-a ajuns acum e una deosebit de gravă.
Dacă situația României nu era roz până acum, de acum înainte va fi și mai rău. Vor exista mari probleme cu absorbția fondurilor europene, cu măsurile anticriză, încetinirea investițiilor străine directe și indirecte, dar și credibilitatea internațională va scădea considerabil.
Tensiunile din rândul parlamentarilor vor afecta situația economică a țării, mai ales că ele vin pe fondul unei crize care încă nu a luat sfârșit.
Într-un moment de criză, o schimbare de guvern nu face altceva decât să ducă la o bulversare generală, iar efectele acestei schimbări le vom vedea cu siguranță în perioada următoare.
Indiferent de situația economiei, efectele vor fi destul de mari. Orice ministru care va veni la guvernare e greu să ia aceleași măsuri. Nimeni nu poate continua măsurile începute de miniștrii PSD. Aceste „probleme” vin înainte de alegerile prezidențiale, fapt ce va duce la o încetinire pentru o serie de proiecte deja începute.
O altă situație care ar putea să apară este aceea că angajații ministerelor vizate sunt în pericol de a-și pierde locurile de muncă. Cei din subordinea Guvernului nu vor răspunde cu aceeași monedă miniștrilor interimari, iar de aici se vor porni alte probleme care nu fac altceva decât să ne afecteze pe noi toți.
Dacă situația politică va conduce la eșecul Guvernului de a adera la programul de consolidare fiscală și economică, producând o înrăutățire a finanțelor publice sau continua deteriorare din sectorul bancar va duce la o dislocare în sistemul financiar, există riscul unei retrogradări a ratingului de țară.
Instabilitatea politică ar putea limita capacitatea Guvernului de a întări controlul asupra finanțelor publice, pentru reducerea deficitului bugetar, ceea ce ar putea periclita acordul extern încheiat de România cu FMI și Comisia Europeană.
PAUZĂ
DUPĂ PAUZĂ
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.