Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,
Voi începe prin a răspunde la solicitările legate de depunerea cât mai rapidă a bugetului pe acest an.
Așa cum v-am menționat și în răspunsul la moțiune, știți bine, dumneavoastră ați încheiat acordul aflat în vigoare cu instituțiile internaționale – FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială – prin care se prevede foarte clar că nu poți să avansezi un asemenea act de importanță națională fără să negociezi în prealabil parametrii – creștere economică, rata inflației, ponderea veniturilor în PIB, a cheltuielilor, deficitul bugetar, finanțarea și așa mai departe. Și v-am citat din comunicatul FMI, dat pe 16 octombrie anul curent, că dânșii nu negociază în campanie electorală, pentru că vin aici pe 6 și stau până pe 14, iar campania electorală începe pe 9 noiembrie. Nu se negociază, nu este în practica instituțiilor financiare internaționale de a negocia în plină campanie electorală cu un anumit guvern. Doresc să negocieze cu guvernul rezultat în mod democratic, legitim, după alegeri.
Sigur, în această scurtă vizită a reprezentanților partenerilor externi vom discuta parametrii mari ai bugetului: cât va fi creșterea economică, rata inflației, împreună cu Banca Națională, pe anul viitor, repet, deficitul bugetar, datoria publică în dinamică. Se vor discuta aceste elemente, dar asta nu înseamnă că putem să depunem bugetul și să spunem pe 1 decembrie, pe 2 decembrie. Nu este posibil din
punct de vedere procedural, pentru că aceste negocieri necesită, pe de o parte, destul timp, iar, pe de altă parte, nu este în practica partenerilor externi de a negocia în campania electorală.
Sigur că, probabil, din punct de vedere politic ar fi fost interesant ca subiect de discuție bugetul. Dar, după părerea mea și după experiența pe care am văzut-o în viața politică, în campanie electorală nu se negociază sau nu constituie subiect de dezbatere bugetele, ci programele economice ale partidelor, și cu laturile sociale, și cu laturile privind serviciile publice și așa mai departe.
Deci întâi – și asta este și secvențialitatea logică –, întâi negociem între forțele politice, dezbatem un anumit program politic. Cetățenii votează un anumit program politic și pe baza acelei opțiuni se elaborează bugetul, pentru că o formațiune politică are un anumit tip de abordare a politicii fiscalbugetare, un alt partid are un alt tip de abordare. Un partid este înclinat mai mult spre social, un alt partid este înclinat mai mult spre economic, unul mai mult spre eficiență, altul mai mult spre echitate.
Și atunci, cum poți să stabilești politica privind – să spunem – TVA-ul sau privind pensiile fără a avea votul popular? De aceea, pe de o parte, experiența anilor precedenți 2004–2008 – an electoral –, când bugetele depuse nu au fost aprobate, cu excepția lui 2004, dar în 2005 a fost imediat modificat, nu au fost aprobate pentru a fi executate în anul următor calendaristic și, pe de altă parte, faptul că partenerii externi nu negociază cu noi în campanie electorală exclud posibilitatea de a furniza un buget Parlamentului pentru că, din punct de vedere legal și procedural, nu avem elementele necesare de sprijin.
Florin Georgescu · 23 octombrie 2012 · monitorul.ai
Referitor la tarifele acestea la energie electrică și gaze, haideți să... eu am venit cu documente aici și, dacă doriți, vi le arăt și în original, dar am sintetizat și aș dori să păstrăm adevărul așa cum s-a manifestat el în mod cronologic.
Deci pentru sectorul de energie electrică, Guvernul care acționa în februarie – vedeți, eu nu dau nume –, februarie, în acest an, a negociat cu partenerii externi o creștere de 5% a tarifelor la energie electrică, și la companii, și la populație, care s-a aplicat de la 1 iulie, luna a șaptea. Deci eu, când m-am dus la negocieri în luna mai, mi s-a spus „Domne’, ți-o mai pun și în scrisoarea de intenție aceasta din mai”... Ce? Creșterea energiei electrice. Eu am zis: „Domne’ hai să vedem, e necesară, nu e necesară!” „Nu, păi e asumată din februarie.”
Ceva ce este asumat într-un acord internațional, odată încheiată prevederea și convenția respectivă, nu poate fi apoi exclus din acordul respectiv.
Tot atunci, în februarie, s-a negociat și s-a asumat calendarul liberalizării prețurilor la energie, în afară de 5% ăsta. Alte majorări. Pe ce perioadă? Pentru companii începând cu septembrie, și acum a fost o asemenea liberalizare, dar nu s-a manifestat în prețuri, pentru companii, septembrie 2012–decembrie 2013, și pentru consumatorii casnici, ianuarie 2013–decembrie 2017. Repet, Guvernul din februarie 2012.
La sectorul de gaze naturale, tot în februarie s-a asumat elaborarea unei foi de parcurs privind liberalizarea prețurilor la aceste categorii de servicii. Din negociere, întotdeauna poți să vii după meci să spui că obțineai un rezultat mai bun. Nu, mandatul cu care au venit partenerii externi, în raport cu starea precară a reformelor de ajustare structurală care se înregistrase de către guvernele precedente... ne-au spus clar
că acestea sunt și am mai reușit să împingem pentru populație – nu din prima parte a anului 2013, ci din a doua parte, din iulie 2013 până în 2018, decembrie, liberalizarea prețurilor la consumatorii casnici, cu asigurarea unei protecții sociale adecvate.
Dar, vedeți, când e să discutăm din punct de vedere profesional, evităm dezbaterea!
Deci întotdeauna această protecție socială pentru populație însoțește calendarul de liberalizare.
Păi când începe calendarul negociat și de dumneavoastră, și de noi? În 2013, iulie.
Ce s-a întâmplat însă acum, în septembrie? Ne-au arătat partenerii externi că la ANRE – Autoritatea Națională de Reglementare în Energie – exista acumulată o sumă de 300 de milioane de euro pe care Autoritatea o recunoscuse în raporturile cu furnizorii de energie și cu producătorii de gaze naturale, dar pe care nu le-o aprobaseră, deci spunea: „Domne’, mata meriți o creștere cu 10% a prețului, dar eu nu pot, politic”, pentru că ANRE era sub control politic – acum, potrivit legii, nu mai este –, primea un telefon de la o personalitate mai mare decât președintele de acolo și spunea: „nu 10, putem 4%.” 6% erau puși de-o parte, s-au acumulat și, în mai multe runde, între octombrie 2010 și martie 2011, s-au acumulat acești 300 de milioane, care au trebuit transferați în prețuri până la urmă și ca o contrapondere a nerealizării reformelor structurale de către guvernele precedente, privatizări și alte elemente ținând de managementul companiilor private.
La această liberalizare, care reprezenta stingerea unei restanțe acumulate în anii 2010–2011, nu se dau compensări pentru populație, pentru că așa a fost negociat acordul.
Compensările se dau atunci când se introduce, pe măsura liberalizării, un impozit excepțional pentru companiile care au un profit excepțional și care n-au niciun efort propriu în creșterea beneficiilor, profiturilor respective. Statul preia prin impozit excepțional aceste sume și o mare parte dintre ele le orientează, le alocă în zona acestor consumatori vulnerabili.
Pe când la majorarea din septembrie era vorba de o restanță care trebuia deja executată, trebuia deja aplicată și acumularea ei ne-a obligat la implementarea din luna septembrie.
Referitor la faptul că am avea un excedent de 11 miliarde în buget.
Haideți să ne hotărâm asupra termenilor folosiți, stimați colegi, pentru că aici avem distinși reprezentanți ai presei, să nu introducem confuzii și în opinia publică!
Deci, când s-a menționat de către domnul deputat care a luat cuvântul „excedent de 11 miliarde”, e o confuzie terminologică foarte gravă. De ce? Dânsul a vrut să spună cam așa: „Domne’, dumneata, de fapt, ai un deficit neconsumat de 11 miliarde.” Păi între deficit neconsumat și excedent e o diferență ca de la cer la pământ. Adică deficit este atunci când ai cheltuieli mai mari decât veniturile, excedent este invers, când ai venituri mai mari decât cheltuielile. Nu, România are, pe anul ăsta, deficit de 2,2%.
Însă la luna septembrie deficitul era de 1,2. Și domnul deputat spune: „Domne’, dumneata mai ai de consumat până la 2,2.” Da, am o economie la deficit, dar n-am un excedent. Sunt noțiuni total contradictorii. Da, e o economie la deficit, care va intra în economie acum, va alimenta bugetele ministerelor, ministerul va face plăți către societățile comerciale, societățile comerciale își vor plăti furnizorii,
salariații și alte cheltuieli pe care le-au efectuat, în așa fel încât noi, la 31 decembrie, inclusiv prin această rectificare bugetară care urmează a avea loc în următoarele zile, ne vom închide pe un deficit bugetar de 2,2%.
Privind afirmațiile citate din strategia fiscal-bugetară, conform cărora în anii 2009–2011 s-a făcut o politică de restabilire a echilibrelor macroeconomice, echilibrele macroeconomice le poți restabili, dar trebuie să le restabilești și în mod durabil, adică atunci când iei niște măsuri ele trebuie să fie sustenabile în timp, să nu creeze nici alte dezechilibre în alte zone economice – îndrepți într-un loc și strici în altă parte –, dar nici să nu fie nesuportabile din punct de vedere social.
Și într-o singură propoziție vă pot sintetiza ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă. S-a întâmplat că, în acea perioadă 2009–2011, s-a ajustat, s-a luat relativ mult de la multe persoane cu venituri modeste și reduse și nu au fost afectate alte persoane cu venituri mai ridicate, care au câștigat în timpul perioadei de avânt economic 2004–2008.
Deci unii au rămas cu efectele exploziei economice 2004–2008, iar alții, care n-au beneficiat în acea perioadă de avantaje prea mari, au plătit costul crizei în 2009–2011. De aceea și acele tensiuni sociale, de aceea și unele critici severe din partea multor grupuri de populație către opțiunea politică de ajustare respectivă.
În acest sens, Guvernul Ponta are ca prioritate esențială, în paralel cu creșterea economică durabilă, restabilirea gravelor inechități sociale care există în multe zone ale populației, la multe grupuri de cetățeni.
Vorbind despre fondurile europene – s-a ridicat aici și această problemă –, astăzi înregistrăm dificultăți în gestionarea lor în raport cu partenerii europeni. De ce? Din cauza neregulilor constatate de auditorii români și de cei europeni la gestionarea acestor fonduri. Când? În luna august, în luna septembrie, de către Guvernul Ponta? Nu. În anii 2010 și 2011 și noi plătim acum prețul acelor nereguli, slabă organizare și alte chestiuni pe care nu vreau să le nominalizez aici, întâmplate atunci. Noi, acum, trebuie să gestionăm de o manieră echitabilă și corectă, legală, dar să și arătăm organelor competente care au fost neregulile din acele perioade și pentru care noi trebuie să plătim atunci pentru a fi recuperate sumele de la cei care au beneficiat în condiții nelegale, nerespectând procedurile europene, de anumite sume de bani.
Cred că nu este necesar să mai repet că acest element privind creditarea externă a țării se manifestă printr-un set de indicatori. V-am arătat, prima de risc a țării a scăzut, ratele dobânzilor la care ne împrumutăm pe plan intern și internațional au scăzut – ieri 3,76 la euro de pe piața internă – este cel mai scăzut nivel înregistrat. Investițiile străine acoperă 30% din deficitul extern, și nu 8-9% cât era în luna aprilie.
Și, în încheiere, o remarcă: cineva a spus că sunt un adept al inflației ridicate.
Nu, probabil că s-au uitat evoluțiile economice în timp.
Vă informez că în anul 2003, când a venit la guvernare Cabinetul Văcăroiu, unde eu eram ministru al finanțelor, acesta a fost pus în situația de a fi obligat să elimine subvențiile pentru toate bunurile de consum, inclusiv serviciile destinate populației, și s-a început cu elementele esențiale ale coșului de consum: alimentele, energia electrică, energia termică. De aceea a fost o rată a inflației de 300%, n-a fost 200%. Rata inflației a fost 295%.
Deci noi am fost cei care am mers înainte cu reformele privind economia de piață. De ce? Păi tot așa, pentru că le-am găsit întârziate. Când trebuiau ele făcute? Păi trebuiau făcute mult de tot înainte, la sfârșit de ’91 și început de ’92. Cine era premier atunci? Un distins membru al partidului care astăzi a inițiat moțiunea.
Deci ce am făcut noi în ’93 este ce n-a făcut guvernul condus de un distins membru al Partidului Democrat în ’92.
Atunci noi am fost pentru economia de piață? Da.
Guvernul anterior a fost pentru socialism, să le păstrăm așa, la buget, toate aceste subvenții, să subvenționăm și carnea, și brânza, și pâinea, și energia electrică, și energia termică. Păi unde este elementul de piață: cererea și oferta liberă și competitivitatea? Deci asta a fost cauza principală.
Dar, ca urmare a acestor reforme, vă amintesc faptul că în anul 1995 tot acel Guvern Văcăroiu a înregistrat cea mai scăzută inflație, care n-a mai putut fi depășită ca performanță, adică să fie mai mică, decât în anul 2002, 27%.
După aceea, în perioada ’97–2000 au fost rate ale inflației între 40 și 50% și din 2001 a început să coboare inflația la 30, la 19, la 14, la 9 și așa mai departe.
Așa încât, stimați colegi, avem documentele cu noi, dacă vreți, vă mai arăt și alte elemente de natură informațională. Dacă nu, putem continua discuția și în privat, după ce se încheie această ședință.
Aș vrea totuși să înțelegeți că ne străduim să asigurăm în continuare transparența, predictibilitatea și eficiența actului de guvernare în plan bugetar îndeosebi, pentru că aici este instrumentul principal de conducere pe care îl are la dispoziție Guvernul, și până la finele anului, prin această rectificare bugetară, nu vor fi probleme în ceea ce privește asigurarea fondurilor pentru plata salariilor, serviciilor, salariaților bugetari, angajaților bugetari pentru funcționarea serviciilor publice și pentru plata unor furnizori restanți de către unele ministere care au primit prestări de lucrări și servicii din partea anumitor firme private.
Deci nu a fost vorba nici de creșterea șomajului. Acele două miliarde menționate că ar fi fost tăiate de la investiții reprezintă tot o neperformanță în atragerea fondurilor europene, pentru că atunci când îți intră fonduri europene și finanțezi investiții din ele, le treci și pe partea de venituri, că sunt niște bani veniți din afară, fără efort intern, și le treci și pe partea de cheltuieli, că vei face acele investiții. Or, ministerele care aveau alocate acele două miliarde au arătat: „Nu, stadiul procedural în care ne aflăm nu ne permite să realizăm investițiile x, y și z.” Atunci au tăiat cheltuiala de investiție pentru că nu fuseseră derulate procedurile anterioare și s-a tăiat de pe partea de venituri și venitul care ar fi trebuit să sosească de la Uniunea Europeană.
Așa încât, atunci când discutăm probleme din acestea, de ordin tehnic, aș ruga să ne referim la elementele concrete, și nu să formulăm propoziții de ordin general, afirmații de ordin general, în sensul că s-au tăiat investițiile și s-au dus locurile de muncă. Nu se ducea niciun loc de muncă, pentru că acele investiții nu puteau fi executate și numai faptul de a împărți valoarea investiției la fondul de salarii nu rezolvă nimic, pentru că nu corespundea realității.
Eu vă mulțumesc pentru atenția acordată și vă invit să votați această moțiune în concordanță cu ceea ce ați auzit de la acest microfon pe parcursul dezbaterii moțiunii respective.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.