Gheorghe Chiper

## **Domnul Gheorghe Chiper:**

„Cadastrul agricol și publicitatea imobiliară, în confruntare cu birocrația și taxele mari”

Este un lucru cert că lucrările prevăzute de lege pe linia cadastrului agricol, a evidenței terenurilor extravilane, și nu numai, pe deținători, pe categorii de folosință și obligații fiscale aferente, sunt obiective prea îndepărtate pentru autoritățile locale, sunt cauzele unor blocaje administrative care diminuează și îngreunează activitatea de încasare a veniturilor bugetare constituite din impozitele agricole determinate, în funcție de suprafețele existente în fiecare unitate administrativ-teritorială.

Este drept, există registre agricole în multe localități, conduse operativ și sistematic, există evidențe care asigură baza de date pentru subvenții, există, desigur, și desfășurătoare fiscale pentru toți contribuabilii.

Există însă, într-o măsură și mai mare, diferențe notabile între situația efectivă din teren, cu sarcinile fiscale stabilite, și gradul de colectare a impozitelor aferente acestor terenuri. Dacă obligațiile fiscale ce decurg din deținerea acestor terenuri au fost, în multe situații, stabilite în corelare cu structura și întinderea suprafețelor existente, în mod frecvent procentul de încasare a impozitelor respective este mult mai mic, în majoritatea cazurilor privând bugetele locale de importante resurse financiare.

Cauza acestei situații este legată de întârzierile în aplicarea legilor fondului funciar, de proliferarea schimburilor de terenuri fără acte autentice, dar, mai ales, de faptul că cei care fac schimbul de proprietăți nu sunt interesați și de plata măsurătorilor și documentațiilor cerute de înscrierea în registrele publicității imobiliare, evitând, în același timp, să achite și impozitele aferente pentru terenurile aflate în aceste situații.

Legea prevede scutirea de astfel de taxe pentru terenurile extravilane în cazul primei înregistrări a terenurilor care au făcut obiectul reconstituirii și constituirii drepturilor de proprietate. Facilitatea este însă nesemnificativă și prea puțin utilă, întrucât se solicită pretutindeni efectuarea de măsurători privind stabilirea mărimii și configurației terenurilor din titlul de proprietate, ceea ce implică plata unor servicii de specialitate către firmele autorizate, care își stabilesc tarifele într-un regim de monopol sau cel puțin de poziție dominantă pe această piață. În consecință, transferul de proprietăți se blochează, procesul de intabulare a imobilelor trenează, iar pentru bună parte din terenurile agricole extravilane plata impozitelor datorate bugetelor locale nu este revendicată de nimeni. Pe ansamblu, sumele necolectate din această cauză sunt mari, iar fenomenul de comasare a terenurilor, absolut necesar cerințelor impuse de alcătuirea unor exploatații viabile, stagnează, cu toate consecințele nefaste asupra redresării producției agricole.

Consider că modificarea actelor normative care reglementează practicarea acestor taxe și servicii, în sensul extinderii situațiilor de scutire sau diminuare a plății acestora, este un demers care ar putea avea efecte pozitive, în timp, în această privință. În fond, de ce ar fi nevoie de măsurători în cazul primei înregistrări în Cartea funciară, știut fiind că însăși retrocedarea, cu punerea în posesie efectivă, a avut loc după operațiuni riguroase și repetate de măsurare a suprafețelor, de stabilire a dimensiunilor parcelelor și a vecinătăților, însușite și avizate de oficiile de cadastru și publicitate imobiliară?