Gheorghe David

## **Domnul Gheorghe David:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor,

Una dintre motivațiile moțiunii care ne-a fost supusă dezbaterii și pe care partidul nostru o susține este și aceea că nu s-a acordat nicio sumă din fondurile europene de dezvoltare rurală și de sprijin, ajungându-se chiar la sistarea plăților efectuate prin Programul SAPARD.

Despre caracterul deosebit de complex al capitolului „Agricultură”, al șaptelea din cele 30 plus unu, se știa încă de la începutul negocierilor pentru aderarea țării noastre la Uniunea Europeană.

Este suficient să amintim că circa 60% din totalul întregului dosar este ocupat de agricultură.

Am ținut să fac această precizare, socotind că de-a lungul celor peste 10 ani, până la primirea ok-ului de a deveni membru cu drepturi depline, cei care s-au perindat la masa negocierilor s-au familiarizat cu stilul de muncă riguros al partenerilor de la Bruxelles, cu modul exact de formulare a obiectivelor, cu disciplina și corectitudinea aprecierilor. Într-un cuvânt, s-au calificat suficient de bine pentru a pune în aplicare ceea ce s-a semnat, inclusiv politica agrară comună.

Încă înainte de 1 ianuarie 2007, data admiterii efective în structurile comunitare, au fost suficiente momente care ar fi trebuit să le dea de gândit celor angrenați în negocieri, deopotrivă politicieni și persoane împuternicite cu responsabilități de elaborare și implementare a legilor. Cel mai la îndemână exemplu este întârzierea începerii derulării Programului SAPARD sau amânarea cu doi ani a admiterii României în Uniunea Europeană, deși a pornit la drum cu întregul pachet de 10 state candidate la aderare.

Din păcate, realitatea demonstrează că profesionalismul, rigoarea, disciplina, predate pe parcursul anilor premergători aderării, nu au fost corespunzător însușite de instituțiile anume înființate să pună în operă lecțiile predate de instituțiile comunitare. Cea mai bună dovadă este că și după doi ani România continuă să fie monitorizată, iar problemele cu care se confruntă agricultura noastră sunt departe de a fi intrat pe făgașul dorit.

Îmi permit să demonstrez, în continuare, că obârșiile problemelor invocate de către autorii moțiunii sunt mult mai profunde.

Suprafața de bază pentru care România va primi subvenții de la Uniunea Europeană, stabilită prin negocieri, este de peste 7 milioane de hectare.

Dintr-un material postat pe site-ul ministerului în 5 septembrie anul curent aflăm că totalul producției de grâu și secară a fost în acest an de peste 7,7 milioane de tone, cu o recoltă medie de 3.500 de kilograme/hectar. Un calcul simplu ne arată că s-au cultivat 2,2 milioane de hectare. Adăugând și celelalte păioase, înțelegem că totalul se apropie de 3,1 milioane de hectare. Mai adăugăm culturile din categoria celor amintite și abia ajungem la această suprafață de 3,5 milioane de hectare. Să înțelegem de aici că peste 50% din suprafața subvenționabilă este ocupată de alte culturi pentru care nu se plătesc subvenții, cum ar fi, de exemplu, porumbul? Nicidecum, stimați colegi. Este vorba despre foarte mult pământ nelucrat o mare parte de ani de zile — pentru a vă convinge, este suficient să parcurgeți de-a lungul și de-a latul țara, sunt încredințat că ați făcut-o, inclusiv în structurile ministerului —, dar de la a constata și până la a lua măsuri pentru ca agricultura României să ajungă cu adevărat competitivă și eficientă se pare că mai sunt multe de făcut. Nu spun că cei care au responsabilități în domeniu nu au fost pe teren și nu au elaborat soluții, afirm însă, cu tărie și în deplină cunoștință de cauză, că fie nu s-a urmărit aplicarea lor cu fermitate, fie din lipsă de profesionalism, fie din comoditate nu s-au rezolvat toate aceste probleme.