Gheorghe David

## **Domnul Gheorghe David:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege, Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi este una mai degrabă spirituală decât politică. Ea se intitulează „Aprilie sau Prier – Luna bucuriei Învierii lui Hristos”.

Nu întâmplător am ales să vă rețin atenția, prin intervenția mea, taman acum, și iată de ce: aparțin celor ce au fost privilegiați să se nască în imediata vecinătate a pământului, a acelui pământ fără de care viața, cu toate darurile, bucuriile și vicisitudinile ei, ar fi de neconceput, a acelui pământ care, prin veșnicia miracolului de a renaște în fiecare an, reîntinerește speranțele din sufletele noastre, credința că oricât de potrivnice ne-ar fi unele lucruri, nădejdile biruinței își trag seva din puterea miraculoasă a bobului de grâu pornit năvalnic spre a se împlini în pâinea noastră cea de toate zilele, în fructul abia ivit îndărătul florilor de cais care ne inundă sufletele, în zâmbetul pruncului abia trezit, pentru care zorile dimineții, strecurate printre ramurile cireșului alb de floare, par a fi anume rostuite de Dumnezeu să-i sădească în sufletul neprihănit sentimentul credinței în veșnicia speranței.

Nu este nici pe departe întâmplător că tocmai acest privilegiu a cumpănit decisiv în a-mi alege drept profesie cunoașterea tainelor ce sălășluiesc în puterea nemărginită a pământului de a renaște în fiecare an, cel mai pregnant vizibilă la început de primăvară.

Aprilie sau Prier este o lună capricioasă, ce nu se sfiește să-și schimbe de la o zi la alta straiele, când senine și calde, când urâcioase – reci și ploioase. Stă însă în puterile noastre să le primim cu aceeași îngăduință omenească, cu gândul la Florar, ce va să vie nedezmințit odată cu luna mai, când natura, și mai îmbelșugată de generozitatea Creatorului, ne va umple sufletele cu inegalabilele ei culori și frumuseți menite să dea și mai multă încredere speranțelor noastre în tăria de nezdruncinat a biruinței.

Hărăzită să fie, pentru noi românii și pentru cei ce sunt născuți în această parte a lumii, întâia lună a primăverii, pentru toți creștinii, indiferent de cultul căruia îi aparțin, luna aprilie ne înfrumusețează sufletele cu bucuria, mereu reînnoită, a sărbătorii nepereche, cea a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Precum Dumnezeu a vrut ca această lună să fie cea a renașterii și reînvierii naturii, același Dumnezeu atotputernic și-a trimis pe pământ Fiul pentru ca, prin tăria Sa, prin caznele la care a fost supus, prin Pildele Sale și Înălțarea spre Ceruri, să ne spună că suntem vremelnici și că prin credință și neprihănire putem fi iertați de păcatele lumești, săvârșite cu voie sau fără voie.

Pătruns de aceste profunde adevăruri, permiteți-mi, stimați colegi, ca odată cu salutul creștinesc „Hristos a înviat!” să vă adresez rugămintea ca împreună să medităm asupra nebănuitelor taine ale lumii în care ne este dat să trăim și tot împreună, prin strădanii neîntinate de vrajbe și dușmănii, prin tot ceea ce facem, să punem înainte de orice așteptările semenilor noștri, ale celor care prin voința lor ne-au trimis aici pentru a le reprezenta și susține neabătut interesele. Să ne ferim de lucrurile care, din păcate, s-au dovedit, nu de puține ori, că ne dezbină, convinși fiind că aceasta este voia Celui care nu S-a ferit să pătimească, S-a jertfit în numele credinței Sale pentru ca apoi, în întâia zi de Paști să învie, lăsându-ne în suflete credința că numai prin puterile noastre putem fi mai buni și iertători cu semenii noștri. Vă mulțumesc.