Gheorghe David

## **Domnul Gheorghe David:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este continuarea celei de data trecută, cu privire la „Observații și propuneri pentru îmbunătățirea Codului fiscal”, de această dată cu referire la persoanele juridice.

Multe probleme și bătăi de cap le creează contribuabilului și organului fiscal, deopotrivă, calcularea impozitului pe clădiri datorat de persoanele juridice.

Potrivit actualelor reglementări, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată, ca atare, în contabilitatea proprietarului persoană juridică.

Pe parcursul unui an pot interveni însă multe schimbări care influențează, în plus sau în minus, valoarea imobilului, în baza căreia se stabilește cuantumul impozitului, înstrăinarea acestuia, transferul de proprietate, reparații, extinderi, modernizări etc.

Nu voi intra în detalii, fiind convins că ele sunt bine cunoscute de cei angrenați în elaborarea de acte normative de natură fiscală.

Voi preciza însă că se impune completarea art. 253 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, în sensul precizării concrete a datei de la care produce efecte din punct de vedere fiscal reevaluarea unui imobil, aceasta fiind data încheierii procesului-verbal al adunării generale a asociaților sau a consiliului de administrație prin care se aprobă noua valoare de inventar a imobilului rezultată în urma reevaluării.

De asemenea, pornind de la constatarea că actualul Cod fiscal nu definește expres ce se înțelege prin lucrări de modernizare, reconstruire, consolidare, amenajare, modernizare sau extindere și care din acestea majorează valoarea de inventar, este necesară completarea punctului 55 alin. (1) lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.

Astfel, valoarea lucrărilor de modernizare avută în vedere la stabilirea impozitului pe clădire este valoarea reală, declarată a acestor lucrări pentru regularizarea taxei de eliberare a autorizației de construcție.

O altă propunere pe care, personal, o consider cât se poate de logică se referă la necesitatea revenirii la termenele de plată trimestriale pentru plata impozitelor pe clădiri, terenuri și mijloace de transport.

Din revenirea la plata trimestrială ar avea de câștigat atât contribuabilul, care nu ar mai fi obligat să achite anticipat impozitul pe clădire aferent lunilor aprilie-iunie, în cazul în

care proprietarul și-a înstrăinat imobilul în primul trimestru, cât și Fiscul, care nu va mai fi obligat să aplice procedura de restituire a banilor plătiți, suficient de birocratică și lungă în timp.

La fel de judicios mi se pare că ar fi faptul ca banii încasați din taxele judiciare de timbru să vină ca venituri ale bugetelor locale.

Se cere, de asemenea, la fel de justificat, direcționarea către bugetele locale a cotei de 50% din taxele încasate, ca urmare a tranzacțiilor imobiliare, în contul primăriilor pe raza cărora sunt amplasate imobilele.