Glad Aurel Varga

## **Domnul Glad Aurel Varga:**

„Managementul parcurilor naționale din România – multe hârtii, puține informații și mai puține măsuri concrete de reducere a tăierilor ilegale”

Ordonanța de urgență nr. 57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare, definește categoriile de arii naturale protejate, condițiile de instituire a regimului de arie naturală protejată, modalitățile de administrare a rețelei naționale de arii protejate.

Acest act normativ a fost îmbunătățit în anul 2016 și cineva care ar citi textul său ar putea considera că odată ce o arie naturală protejată este declarată parc național, implicit, se va respecta regimul de protecție aferent, iar obiectivul general – acela de garantare a conservării și utilizării durabile a patrimoniului natural – ar fi îndeplinit.

Din păcate, situația actuală a parcurilor naționale din România este departe de a fi clară.

Deși, aparent, lucrurile sunt reglementate, din 13 parcuri naționale, două parcuri naționale – Parcul Național Semenic–Cheile Carașului și Parcul Național Defileul Jiului – nu dețin plan de management. Alte două parcuri naționale – Parcul Național Munții Retezat și Parcul Național Munții Rodnei – au planuri de management aflate în diverse stadii ale procedurii de aprobare.

Despre Parcul Național Munții Retezat aproape periodic apar semnale din partea societății civile cu privire la tăieri ilegale, uneori chiar tăieri la ras, iar Parcul Național Munții Rodnei, al doilea ca mărime din țară, și-a pierdut statutul de rezervație a biosferei. Planurile de management pentru parcurile naționale Măcin, Piatra Craiului și Călimani au fost revizuite și sunt în procedură de aprobare. De remarcat că planurile de management pentru șase dintre cele nouă parcuri naționale care au planuri de management conform legii au fost aprobate în 2016, în timpul guvernării tehnocrate. În ceea ce privește înființarea Parcului Național Făgăraș, care a fost aprobată de Guvernul României printr-un memorandum în anul 2016, suntem informați că întinderea pe patru județe, cu 25 de unități administrative, 128 de localități și 73.000 de locuitori, a determinat dezbateri aprinse, Ministerul Mediului și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale căutând soluții pentru compensarea „pierderilor financiare ale proprietarilor de terenuri care vor avea restricții pentru folosirea acestora” după instituirea viitorului regim de arie naturală protejată.

Un calcul simplu, în baza datelor de mai sus, primite ca răspuns la interpelarea pe care am adresat-o Ministerului Mediului, arată că 85% din parcurile naționale au planuri de management. Cu toate acestea, autoritatea publică centrală cu responsabilități în domeniu, același Minister al Mediului, se află în imposibilitatea de a furniza informații simple legate de zonarea internă a parcurilor naționale – adică procentele din suprafața totală a fiecărui parc destinate pentru fiecare zonă definită de legislația în vigoare, și anume zona de protecție strictă, zona de protecție integrală, zona-tampon și zona de dezvoltare durabilă a activităților umane.