Ilie Dan Barna

## **Domnul Ilie Dan Barna:**

„Interminabilul surghiun al sirienilor – un flagel pe care trebuie să îl oprim”

Utilizarea de arme chimice ar trebui să țină exclusiv de domeniul trecutului, la fel ca și îndreptarea armelor împotriva propriilor cetățeni. Acestea reprezintă însă normalitatea crudă pentru Siria ultimilor ani. Începând din 2013, Siria este un câmp de luptă între oamenii lui Bashar al-Assad și sirieni, între forțe rebele și sirieni, între organizații teroriste și paramilitare și sirieni. Avem de-a face nu doar cu un stat eșuat astăzi în Siria, ci și cu un tărâm al măcelului, în care sute de mii de civili au murit și mor în continuare, sub ochii întregii comunități internaționale.

Departe de a fi un caz singular, Siria reprezintă astăzi unul dintre statele blocate încă într-o logică a Războiului Rece, a sferelor de influență apărate dincolo de orice limită. Ca și în alte cazuri din istoria recentă, opoziția Rusiei blochează posibile soluții, fără a veni cu alternative reale. Și în cazul recentului atac, efectuat cel mai probabil cu arme chimice, din regiunea Ghouta de Est, soluția încercată de comunitatea internațională o reprezintă, ca și în trecut, înființarea unui mecanism de anchetă la nivelul ONU, soluție care se lovește însă de vetoul vehement al Federației Ruse.

Susținerea pe care o acordă astăzi Federația Rusă regimului Bashar al-Assad, dar mai ales sprijinul acordat în bombardamentele efectuate de forțele guvernamentale siriene asupra spațiilor controlate de facțiunile rebele nu fac decât să multiplice efectele și victimele unui război care durează deja de prea mult timp. În plus, fie că vorbim de acțiuni ale altor state din regiune, de sprijinul acordat de Statele Unite rebelilor moderați, ori chiar de bombardamente ale Statelor Unite, singurii pași în orice direcție au fost, în cele din urmă, îndreptați tot împotriva cetățenilor sirieni. Este revoltător să asiști, în deceniul al doilea al secolului XXI, la un conflict civil care se prelungește sub ochii noștri și care pare uneori că nu poate fi oprit de teama anumitor state de a nu marca un câștig pentru rivali.

Dincolo de numărul mare al victimelor, copleșitor în ceea ce privește populația civilă, conflictul din Siria a provocat și un exod al sirienilor, care au căutat refugiu fie în regiune, fie înspre Europa. Criza migraționistă care a tulburat Europa în ultimii ani se datorează în cea mai mare proporție acestui conflict îndelungat și sângeros, pentru care pare că nu se dorește găsirea unei soluții.

Existența ISIS în ecuație pentru mai mulți ani nu a fost decât un alt flagel provocat sau cel puțin alimentat de condițiile existente în Siria, măcinată de conflictul dintre Assad și propriii cetățeni. A fost, fără doar și poate, o perdea de fum perfectă pentru Assad și pentru aliații săi principali, Rusia și Iran, însă nici chiar în acest caz nu am asistat la un efort rapid și concertat al comunității internaționale, în mare măsură din același motiv pentru care nici astăzi nu asistăm la așa ceva – opoziția prelungită și repetată a Rusiei în Organizația Națiunilor Unite.