Ilie Dan Barna

## **Domnul Ilie Dan Barna:**

## „Restartarea UE, în interior-exterior”

Una dintre întrebările cele mai importante prezente în această perioadă la nivel european privește dimensiunea externă a Uniunii Europene. Conflictul din Siria, dincolo de componenta militară, readuce în prim-plan discuțiile referitoare la ce trebuie să facă Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia în relația cu spațiul de vecinătate.

În cursul zilelor trecute, președintele Comisiei Europene a abordat acest subiect într-o manieră care a dinamitat într-o bună măsură discuțiile în spațiul comunitar. Afirmațiile sale conform cărora Uniunea trebuie să se deschidă față de statele din Balcanii de Vest, pentru a evita reizbucnirea unui conflict în regiune, nu doar că sunt opuse față de politica pe care Jean-Claude Juncker a promovat-o ca președinte al Comisiei, dar vin într-un context în care nu doar vecinătatea UE, dar și multe state membre, îndeosebi din Est, trec prin schimbări majore, într-o direcție sau alta. Contextul pare cum nu se poate mai potrivit, în condițiile în care statele din Balcani au lansat, prin intermediul Bulgariei, un strigăt de ajutor în aceeași direcție cu cea indicată de Juncker – Georgia este în plin proces de apropiere de UE și NATO, parafat prin tratate de cooperare sectorială, în Republica Moldova avem o societate civilă proeuropeană tot mai activă, iar în Armenia avem de-a face, probabil, cu cele mai ample manifestații prodemocrație din istorie.

De cealaltă parte, situația din Turcia, Siria și celelalte state din Orientul Mijlociu și nordul Africii reclamă o atenție sporită și revigorată din partea UE.

Deși nu cred că afirmațiile domnului Juncker își vor găsi foarte rapid o aplicație efectivă, mesajul transmis este cu siguranță unul care avertizează și care poate anunța anumite schimbări în orientarea UE pentru următorii ani, și mă gândesc în primul rând la discuțiile pe bugetul Uniunii post-2020. Aici cred eu că trebuie avut în primul rând grijă, ca acest semnal să nu se transforme într-o capcană, cu atât mai mult cu cât ieșirea Marii Britanii va produce un gol considerabil în bugetul Uniunii. Sursele de finanțare noi trebuie identificate în primul rând din politicile de nouă generație, fără a crește presiunea pe statele membre și fără să afecteze politicile tradiționale care au generat mai multă integrare, în primul rând politica de coeziune și politica agricolă comună. Să nu uităm că politica de coeziune, îndeosebi, a fost motorul valurilor de extindere din 2004 și 2007 și cu siguranță va contribui decisiv și la viitoarele procese de integrare în UE.

Dacă ar fi trebuit învățat ceva din ultimii ani din relația cu statele din vecinătate, acela este în primul rând faptul că situația internă din aceste state este una extrem de maleabilă, cu atât mai mult în contextul propagandei și războiului informațional practicat în anumite state din Europa de Est, Caucaz și chiar Orientul Mijlociu, nu doar că state precum Ucraina, Republica Moldova și mai ales Turcia au suferit schimbări de guvern sau de optică guvernamentală, de multe ori diferite de opinia societății, și nu doar că statele din Balcani au tremurat serios sub impactul crizei migraționiste, pornită tot din vecinătatea Uniunii. Cel mai important aspect vizează însuși derapajul antidemocratic sau antieuropean al unor state europene precum Ungaria, Polonia, Cehia și, culmea, chiar România, sub guvernarea PSD–ALDE.