Ioan Chelaru

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Mulțumesc tare mult, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Despre divorț, cu dragoste”.

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup.”, spune Biblia în capitolul Efeseni.

Comuniunea intimă de viață întemeiată de Creator face ca experimentarea unității să fie aprofundată pe deplin, iar darul său către oameni, suprema iubire, să prindă contur și omul să devină mai conștient de iluzia separării dintre el și Dumnezeu. Rolul căsătoriei este să facă din această iubire o realitate.

Căsătoria constituie o nevoie de natură spirituală, dorința de a pune capăt dualității, de a te întoarce la starea de plenitudine, este un sacrament al indisolubilității, al fidelității, al abnegației și al procreației responsabile.

În lucrarea sa „Familiaris consortio”, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea aprecia: „Pentru unii familia este sensul mântuirii pe care Hristos o desăvârșește în lume, iar pentru alții familia este sensul refuzului pe care omul îl opune dragostei lui Dumnezeu.”

Ce este Dumnezeu? Este viața eternă din spatele tuturor formelor de viață.

Ce este iubirea? Este simțirea prezenței acestei vieți adânc în sufletele noastre.

De aceea, orice iubire este iubirea lui Dumnezeu, și una dintre manifestările acestei iubiri de Dumnezeu este și taina căsătoriei, constituirea unei familii.

În Vechiul Testament acceptarea reciprocă și legătura existentă între bărbat și femeie devin imagine și asemănare a alianței lui Dumnezeu cu oamenii. Supusă însă inevitabilului proces de schimbare în timp, ca orice altă instituție umanizată, mentalitatea omului actual despre căsătorie poartă amprenta inconfundabilă a epocii contemporane.

La acest început de mileniu, dominat de criza economică, dar și de cea spirituală, asistăm și la o schimbare evidentă a multiplelor aspirații ale oamenilor. Așa s-a ajuns și la o criză a familiei.

Într-o societate deschisă precum cea din vremurile noastre se ține din ce în ce mai puțin seama de legile divine, viața conjugală suferind permanente transformări, devenind prea umană și prea personală, uneori atingând extremele de inuman și impersonal. Complexitatea vieții conjugale, circumstanțele, uneori severe și austere, în care ea se desfășoară pot crea situații care să întrerupă temporar sau total conviețuirea conjugală sau, uneori, soții nu pot menține între ei iubirea ce i-a unit cândva.

Instituția căsătoriei, reglementată prin lege, este o instituție cu caracteristici clar stabilite, cu un scop unic, încheiată cu respectarea strictă a unor condiții de fond și formă prevăzute cu caracter obligatoriu. La polul opus, divorțul reprezintă disoluția sau ineficacitatea căsătoriei.

În prezent, conform prevederilor Codului familiei și Codului de procedură civilă, instanța judecătorească este abilitată să desfacă o căsătorie numai atunci când există motive temeinice, însă noile prevederi ale proiectului Codului civil, printr-un monstruos act de reducționism, anulează profunzimea infinită a ceea ce reprezintă uniunea dintre un bărbat și o femeie și limitează la un singur articol de lege posibilitatea desfacerii actului sacru al căsătoriei, lăsând-o pe mâna unor funcționari ai statului, respectiv ofițerul stării civile, primarul, care oricum are rolul de moașă comunală, sau notarul.