Ioan Ghișe

## **Domnul Ioan Ghișe:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distinse doamne colege senator și distinși colegi senatori, Vin în fața dumneavoastră pentru a pune în discuție niște chestiuni de principiu. Art. 72 alin. (2) din Constituție se coroborează în speța noastră cu art. 69 din Constituție: orice vot imperativ este nul.

La art. 72 alin. (2) se spune așa: cercetarea penală și trimiterea în judecată a deputaților și senatorilor se pot face, dar – spune textul – reținerea, percheziția și arestarea se fac doar cu încuviințarea Camerei, în cazul nostru a Senatului.

Există numeroase spețe... jurisprudența CEDO, care, potrivit Constituției României, are rang juridic ierarhic superior... Și prin Recomandarea nr. R (80) 11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se specifică faptul că arestarea unui prezumtiv inculpat se face doar când sunt pericole de fugă, de obstrucționare a justiției și de a comite o nouă infracțiune gravă. Și, mai explicit, în interpretarea art. 5 din convenție, s-au ridicat la rang de principii necesitatea, proporționalitatea măsurilor preventive și obligația de a fi analizată posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative prevenției.

Or, noi, senatorii, suntem chemați acum să dăm un vot pentru sau împotriva reținerii și arestării.

Când s-au petrecut aceste fapte? Acum mulți ani, înainte ca cei doi domni senatori să fi dobândit calitatea de senator, într-un caz, pentru activitatea de avocat, în alt caz, pentru activitatea de demnitar public local – primar.

Și, atunci, întrebarea de principiu la care trebuie să ne răspundem este următoarea: din moment ce Constituția, în alin. (2) al art. 72, precizează că pot fi trimiși în judecată, de ce nu sunt trimiși în judecată? Pentru că arestarea sau reținerea sunt etape de procedură care au ca finalitate trimiterea în judecată.

Personal cred că ceea ce fac Parchetul și Ministerul Public este o încercare metodică și consecventă de discreditare a Parlamentului prin a-i pune această bilă fierbinte în brațe: să ne votăm arestări, rețineri.

E logic să fie așa pentru fapte în condiția de demnitari, senatori, dacă e cazul, miniștri. Noi, aici, suntem în situația unor fapte dinaintea condiției de demnitar la nivel național, senator. Și, atunci, personal mă întreb: dacă sunt probe, de ce nu i-a trimis în judecată? De ce ni se cere nouă – cei mai mulți dintre noi nu suntem juriști – să decidem asupra arestării, cât timp faptele nu s-au petrecut acum, în trecutul recent, cum s-ar spune?

De aceea, cred, cum bine spunea doamna senator Anghel, că este bine să cumpănim și să votăm potrivit conștiinței fiecăruia, pentru că, de regulă, poporul este – și nu doar poporul român –, așa se spune, la fel de înțelept ca mama.

Așadar, cu cele spuse și ținând cont de jurisprudența internațională, stimați colegi, ne aflăm... Dacă vă aduceți aminte, un discurs asemănător am purtat în legătură cu doamna senator Ecaterina Andronescu. Să vii, după mulți ani de zile, să ne ceri nouă – pe unii dintre dânșii nici nu-i cunoșteam acum mulți ani de zile – să încuviințăm arestarea, dar..., deși nu sunt probe, nu-s trimiși în judecată, este o problemă grea.