Ioan Munteanu

## **Domnul Ioan Munteanu:**

„România anului 2011”

Guvernele de după anul 1989 au adus România într-o situație dezastruoasă, dacă ținem seama doar de faptul că cele mai importante domenii de activitate se află în mare dificultate. Vorbim aici despre sănătate, educație, agricultură, adică despre acele sectoare de bază ale unei țări care nu au fost vreodată atât de neglijate ca în aceste ultime două decenii.

Este foarte greu să accepți că nu se întrevede nicio perspectivă și că oamenii și-au pierdut orice speranță. Nu mai știu să zâmbească, să comunice la modul deschis, sunt tot mai distanți și mai absenți la tot ceea ce li se întâmplă. Au acceptat cu prea multă ușurință disponibilizările, pierderea locurilor de muncă, lipsa de siguranță a zilei de mâine, condiția de șomer sau de asistat social. În România nu se mai muncește, oamenii își îneacă necazul în băutură și își pierd vremea prin cârciumi. Munca nu mai este o activitate utilă, aducătoare de satisfacții și indispensabilă pentru asigurarea unui trai decent, așa cum ar fi normal și așa cum este ea considerată în țările civilizate. Dimpotrivă, a devenit o rușine pentru mulți cetățeni, aflați în plină putere fizică și cu o pregătire profesională corespunzătoare.

Ce șanse mai are România în condițiile în care numărul angajaților a scăzut la doar 4,2 milioane, iar cel al pensionarilor este de 5,5 milioane, la care se adaugă mai bine de un milion de persoane care primesc diverse ajutoare sociale? Cu o astfel de structură socială și de vârstă nu se poate vorbi de un nivel decent de trai, nici de o hrană suficientă și diversificată, nici de medicamente ori de căldură. Marea majoritate a pensionarilor și a familiilor nevoiașe și-a petrecut iarna în frig, obligați fiind să se debranșeze de la termoficare pentru a-și putea cumpăra o pâine.

Nivelul de trai extrem de scăzut și-a pus amprenta și asupra structurii demografice a populației. Nu se mai nasc copii, tinerii au plecat să muncească pe alte meleaguri, mulți dintre ei au decis să-și trăiască viața în alte țări, fără gând de întoarcere. Populația țării a îmbătrânit, încet-încet cei vârstnici pleacă dintre noi, astfel că, în scurtă vreme, românii vor ajunge în situația paradoxală de a fi minoritari în propria lor țară... Când oamenilor li s-a spus să plece să muncească în alte locuri, dacă nu le convine aici, nimeni nu a putut să-și imagineze adevăratele proporții ale exodului care urma să se producă, lăsându-ne fără specialiști și fără persoane tinere...

La această situație dramatică a unei națiuni întregi s-a ajuns pentru simplul motiv că cei desemnați pentru funcțiile cele mai importante din stat sunt numiți pe criterii politice, meritul lor nefiind legat de competență, ci de carnetul de partid pe care îl dețin. Începând cu prim-ministrul, continuând cu miniștrii și miniștrii secretari de stat, terminând cu șefii

instituțiilor descentralizate, toți aceștia au în comun „devotamentul” față de partidele aflate la putere. Așa-zisa reformă din România și modernizarea statului, despre care se tot vorbește, nu înseamnă decât falimentarea economiei, îndatorarea țării pe termen foarte lung, vinderea bogățiilor naturale către toți veneticii, sacrificarea fără cel mai mic regret a unei nații întregi, îmbogățirea nemeritată a celor aflați în grațiile potentaților vremii.