Domnilor președinți ai celor două Camere ale Parlamentului,
Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor miniștri, Stimați colegi,
În 11 decembrie 2016, românii ne-au ales să le reprezentăm interesele în forul legislativ al țării, având
credința că noi, toți cei care astăzi formăm Parlamentul României, vom acționa numai în interesul lor, al românilor. De altfel, a trecut un pic mai mult de o lună de când ne-am angajat prin jurământ să ne îndeplinim cu onoare și fidelitate mandatul încredințat de popor.
Sub masca respectării unor decizii ale unor instanțe interne sau internaționale, Guvernul lovește în ceea ce înseamnă siguranța românilor și a intereselor lor legitime.
În ședința de marți noaptea, simultan, Guvernul a comis un abuz în serviciu. Cuprinsul ordonanței pentru modificarea codurilor penal și de procedură penală conține dovada: prin acest act normativ se dezincriminează favorizarea făptuitorului prin emiterea, aprobarea sau adoptarea unor acte normative. Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unor pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă. Guvernul și-a asigurat astfel spatele față de ceea ce a comis la ceas de noapte prin introducerea acestui paragraf. Am vrea să credem că unii dintre membrii Guvernului nu au dorit să voteze proiectele privind grațierea și dezincriminarea unor fapte penale fără asigurări că nu vor răspunde penal.
Principalul argument invocat de Guvern referitor la grațierea unor pedepse este acela al supraaglomerării din închisorile românești și respectării drepturilor omului. În realitate, suntem în fața unor politici normative menite să exonereze și să facă scăpați o serie de lideri care au primit condamnări din partea instanțelor românești.
În ultimele luni au existat discuții în diferite zone ale politicului din care reieșea clar intenția de a iniția demersul adoptării acestor acte normative prin care se doreau dezincriminarea unor fapte de corupție sau asimilate acestora și grațierea unor persoane condamnate.
Societatea românească a fost înșelată, cetățeanul fiind pus în situația de a fi mințit de către cei cărora le-a acordat votul de încredere.
Motivația privind urgența adoptării unor măsuri pentru scăderea numărului de deținuți, întrucât CEDO a cerut încă din anul 2012 statului român să remedieze condițiile inumane din penitenciare și suprapopularea acestora, nu stă în picioare dacă avem în vedere datele comunicate chiar de către Administrația Națională a Penitenciarelor.
Domnule prim-ministru,
Știm că sunt probleme reale în sistemul penitenciar românesc, însă acestea trebuie să fie rezolvate într-un mod transparent și responsabil. Nu este corect să exploatați această situație în interesul unui grup restrâns de politicieni care au fost condamnați pentru corupție.
Dovada clară a faptului că, în realitate, coaliția PSD–ALDE nu are ca obiectiv real soluționarea problemei supraaglomerării din închisori constă în aceea că prin legislația propusă sunt grațiate pedepsele cu suspendare. Aici se află de fapt cheia acestei reglementări: ștergerea cu buretele a condamnării unor lideri ai coaliției aflate la guvernare.
Mai mult, insuficienta finanțare prin bugetul de stat a sistemului penitenciar este o dovadă concludentă a intențiilor reale ale actualului Guvern legat de această problemă.
Așadar, în loc să adoptați măsuri concrete care să rezolve în mod real problema supraaglomerării din penitenciare
și a încălcării drepturilor omului în aceste instituții, dumneavoastră alegeți calea salvării unor personaje politice, în detrimentul siguranței românilor.
Grațierea colectivă conduce la reducerea gradului de siguranță publică, în condițiile în care infractori periculoși vor fi eliberați, iar societatea românească a zilelor noastre se confruntă cu un val de infracționalitate, când ne așteptăm la creșterea infracționalității în zona terorismului, a criminalității transfrontaliere ori a criminalității violente, așa cum relevă toate rapoartele instituțiilor de specialitate interne și internaționale.
Astfel, Proiectul de lege privind grațierea, în forma elaborată de Guvern, nu va rezolva în niciun fel situația din penitenciare, având în realitate un impact nesemnificativ, iar experiențele altor state au arătat că rata de întoarcere în sistemul penitenciar a celor grațiați este de aproximativ 50%. Deși se susține că grațierea nu se acordă celor condamnați pentru fapte de corupție, se omite cu bună știință să se afirme că ea se aplică cu precădere celor care au săvârșit infracțiuni conexe faptelor de corupție și care sunt prevăzute de legi speciale, precum și funcționarilor publici care au săvârșit infracțiuni în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, adică acelora care acum conduc România după bunul-plac și care au risipit, conform rapoartelor Curții de Conturi, peste o treime din bugetul României. Nu trebuie uitat că lupta anticorupție este un concept larg, ce nu se rezumă la un set restrâns de infracțiuni și include mult mai multe fapte incriminate decât cele care, tehnic, sunt denumite infracțiuni de corupție.
Aducem următoarele critici concrete la conținutul proiectului privind grațierea:
Stabilirea limitei de 5 ani este una prea ridicată, individualizarea pedepsei la un astfel de termen dovedind o gravitate deosebită a faptei săvârșite, după practica justiției noastre. În lista infracțiunilor pentru care se aplică grațierea se găsesc infracțiuni de serviciu prevăzute de Codul penal. Nu există nicio justificare pentru grațierea amenzilor penale stabilite de instanțele de judecată. Grațierea trebuie să fie condiționată, în toate cazurile, de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, în termen de un an de la punerea în libertate. Amenzile și celelalte sancțiuni cu caracter administrativ aplicate trebuie executate, în măsura în care ele nu au fost executate, în toate cazurile.
## Domnule prim-ministru,
Prin același pachet legislativ promovați dezincriminarea mascată a unor infracțiuni de corupție sau asimilate corupției, de altfel o măsură legislativă „cu dedicație”. O astfel de măsură afectează grav viața de zi cu zi a cetățeanului, modul în care acesta se raportează la tot ceea ce însemnă lege. În ultimii ani, cetățeanul a văzut în aplicarea corectă a legii penale o formă de speranță în curățarea anumitor sectoare de activitate cu care se află în contact permanent. Nedreptățile, lipsa de transparență, nepăsarea, atitudinea incorectă a unor structuri ale statului față de cetățean își aveau, în opinia publică, o rezolvare prin aplicarea corectă a legislației din domeniul penal.
În același timp, un alt efect extrem de periculos al acestor măsuri constă în afectarea conformării voluntare a membrilor societății la tot ceea ce înseamnă normă legală.
În urma adoptării acestor măsuri, oamenii vor putea interpreta că respectarea legii are caracter facultativ și că în România zilelor noastre, dacă ești la putere, dacă ești puternic și în „gașca” care trebuie, brațul legii nu te poate atinge, indiferent ce ilegalitate ai comis.
Astfel, restul societății, cetățenii corecți și cinstiți din această țară, cei care reprezintă, de fapt, marea majoritate, vor fi resemnați și se vor simți fără apărare în fața abuzurilor. Astfel, românii vor ști că nu sunt egali în fața legii.
Infracțiunea de abuz în serviciu se circumscrie doar faptelor prin care se săvârșește un abuz prin încălcarea prevederilor unei legi sau ale unei ordonanțe. Abuzul care va fi săvârșit cu încălcarea altui tip de act normativ – hotărâre de guvern, ordin al ministrului, hotărâri de consiliu local, regulamente, ordine sau directive ale diverselor instituții etc. – nu va mai reprezenta o infracțiune.
Una dintre cele mai grave modificări o considerăm ca fiind cea a eliminării interdicției de a ocupa o funcție publică în cazul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Este greu de acceptat ca cel care a săvârșit o infracțiune de acest gen, în exercitarea funcției, cu intenție, să ocupe aceeași poziție în continuare.
Circumscrierea infracțiunii de conflict de interese doar la faptele în urma cărora a câștigat un folos necuvenit soțul, o rudă sau afin până la gradul II este, practic, o golire de sens a acestei prevederi legale și o dublare a reglementării infracțiunii de luare de mită. Deși formularea actuală prezintă carențe care necesită rezolvare, modul de soluționare propus de acest proiect este cu totul inacceptabil.
Nu putem accepta dezincriminarea neglijenței în serviciu, care poate avea efecte deosebit de grave, existând exemple relevante în acest sens.
Considerăm că limita minimă a prejudiciului de la care fapta devine penală este lipsită de sens și solicităm renunțarea la aceasta. Prejudiciile aduse persoanelor sunt grave și dacă sunt cuantificate la 5.000 de lei, în condițiile economice actuale din România. Limita de 200.000 de lei este stabilită arbitrar.
Socotim că stabilirea unui termen pentru realizarea denunțului va avea efecte deosebit de grave în societate și va conduce, în final, la instaurarea unui principiu al impunității. Practic, se urmărește reducerea _de facto_ a termenului de prescripție pentru infracțiuni. Este important de reținut că acest termen va duce la imposibilitatea formulării denunțului după 6 luni de la săvârșirea faptei și în cazurile celor mai grave infracțiuni.
## Domnule prim-ministru,
Admitem faptul că sunteți în situația ingrată de a răspunde comenzilor venite pe linie de partid. Cu toate acestea, trebuie să vă asumați eroarea de a adopta aceste acte normative și să plecați acasă!
Prin aceste acțiuni îndepărtați investitorii din România, îndepărtați România de tot efortul făcut în ultimii 27 de ani pentru a căpăta statutul de țară europeană!
Ați uitat de prioritățile cu adevărat importante pentru România. Ați uitat de condițiile dezastruoase din spitale, de frigul și igrasia din școli, de drumurile pline de gropi care iau anual mii de vieți.
România are nevoie de un guvern competent, care să fie preocupat cu adevărat de problemele reale cu care se confruntă societatea în momentul de față.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.