Ion Rușeț

## **Domnul Ion Rușeț:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează „Revitalizarea economică a zonelor miniere”.

Stimați colegi,

Ca stat membru al Uniunii Europene, România trebuie să respecte acquis-ul comunitar, preluând și aplicând legislația comunitară. Negocierile cu Uniunea Europeană au început în 15 februarie 2000, prin deschiderea a 5 capitole din totalul de 38 de capitole.

Capitolul 14 – „Energia” s-a aflat printre primele capitole. Politica Uniunii Europene în domeniul energetic are în vedere eficientizarea energiei, asigurarea resurselor, flexibilitatea sistemului energetic, precum și măsuri de evitare a crizelor și de diversificare a formelor de energie.

Îndeplinim sarcinile primite, dar cred că ele trebuie să țină cont și de repercusiunea asupra celor care reprezintă majoritatea cetățenilor acestei țări, respectiv muncitorii. Restructurarea energetică cerută de Uniunea Europeană, ajustarea prețului vizând energia electrică și gazele cerută de Fondul Monetar Internațional, diminuarea impactului social ar trebui să fie cerute de conștiința guvernanților noștri.

Situația înregistrată în sistemul energetic în ultimii ani face ca în țările Uniunii Europene să nu se poată renunța încă la cărbune. La noi, procesul de închidere a minelor, impus de Banca Mondială începând cu anul 1999, a creat un adevărat „genocid” economic, social și moral în zonele respective.

Regiunile miniere depind, în proporție de peste 50%, de veniturile asigurate din activitatea minerilor desfășurată în aceste zone. Închiderea minelor afectează direct situația socială și materială a disponibilizaților, influențând negativ și situația tinerilor. Aceștia nu au nicio șansă în ceea ce privește opțiunea locului de muncă. Au fost cheltuite fonduri imense pentru închiderea minelor, fără a se veni cu alternative la nivelul economic creat în aceste zone.

Există țări ale Uniunii Europene care continuă să aloce subvenții mineritului. Este chiar o politică a Uniunii Europene de a nu crea o dependență totală de importuri, mineritul continuând să primească un anumit nivel de subvenții. Directivele Uniunii Europene acceptă respectivele subvenții până în anul 2010, cu flexibilitate și după acest an.

Dacă restructurarea se impune din exterior, măsurile de diminuare a impactului social ar trebui să constituie o prioritate pentru guvernanți. Guvernul trebuie să intervină prin măsuri de reglementare și prin alocare de fonduri orientate spre aceste zone defavorizate.

Elementele-cheie precum: investiții în zonă, dezvoltare de alternative economice durabile, alternative pentru noi locuri de muncă, reconversie profesională și acordarea de credite fără dobândă necesare inițierii afacerilor pentru disponibilizați sunt doar câteva dintre punctele care ar trebui luate în calcul prioritar de către guvernanți. Revitalizarea economiei în regiunile miniere afectate, având în vedere lipsa unor sectoare complementare alternative activității miniere, necesită aplicarea unui management corespunzător acestor regiuni.