Ion Spânu

## **Domnul Ion Spânu:**

„«ROexit», o intoxicare periculoasă pentru România”

Asistăm, zilele acestea, în România, la apariția unei noi dezinformări masive, propagată de același grup de persoane cu pretenții de analiști politici care s-a făcut remarcat prin prezicerea a tot felul de catastrofe politice, sociale sau economice, fără niciun suport real, bazate numai pe o bogată imaginație. De data acesta se încearcă aducerea în prim-plan a unei teme de dezbatere halucinante – PSD vrea să scoată România din Uniunea Europeană.

Sunt membru al acestui partid din 1990 și în decursul acestui timp am asistat la tot felul de provocări din partea taberelor adverse. Fie că erau dezbateri pe teme politice, fie pe teme sociale, niciodată însă nivelul acestora nu a fost atât de jos ca astăzi. Prin urmare, îmi este destul de greu să fac o analiză serioasă asupra unei teme de o aberație maximă.

Dar, pentru că memoria unora este inadmisibil de scurtă, în cele ce urmează mă voi referi la câteva momente-cheie din procesul de aderare a României la Uniunea Europeană și rolul Partidului Social Democrat în obținerea rezultatului final.

Așadar, la 1 februarie 1993, la conducerea guvernului PDSR se afla domnul Nicolae Văcăroiu. La aceeași dată a fost semnat acordul european, mai exact o asociere între comunitățile europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și România, pe de altă parte. Acest lucru a reprezentat primul pas făcut de România spre aderare. Doi ani mai târziu, în 1995, ministrul român al afacerilor externe, aparținând aceluiași cabinet, a depus cererea oficială a României de aderare la Uniunea Europeană, însoțită de documentul „Strategia națională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană”.

Guvernele de dreapta care au urmat au continuat drumul deschis de PSD (PDSR). La 13 octombrie 1999, Executivul comunitar a propus începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Malta, Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria și România, iar la 15 februarie 2000, la Bruxelles, au fost deschise negocierile de aderare ale României cu Uniunea Europeană, în cadrul Conferinței interguvernamentale România–Uniunea Europeană.

În timpul Guvernului Adrian Năstase, mai exact în data de 8 decembrie 2004, România finalizează, din punct de vedere tehnic, negocierile de aderare la UE, prin închiderea provizorie a ultimelor două capitole – „Politica în domeniul concurenței” și „Justiție și afaceri interne”, iar o săptămână mai târziu Comisia Europeană confirmă închiderea provizorie a tuturor celor 31 de capitole de negociere, urmând ca decizia politică de închidere a negocierilor să fie pronunțată la Consiliul European, în cadrul unei reuniuni ulterioare.

După cum bine știm cu toții, România a devenit stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Trebuie reținută această sintagmă – stat membru cu drepturi depline! Acest lucru însemnă că avem atât obligații, cât și drepturi în cadrul acestei comunități. Acest lucru însemnă că, la fel ca oricare alt stat din UE, România își poate apăra interesele sau imaginea, argumentat, ori de câte ori simte că este cazul.