Ion Spânu

## **Domnul Ion Spânu:**

„Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și a secetei”

În 1994, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat ziua de 17 iunie Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și a secetei, în vederea conștientizării publice a acestei probleme, precum și pentru promovarea punerii în aplicare a Convenției Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării, UNCCD.

Potrivit datelor UNCCD, publicate de ONU, 2,6 miliarde de oameni depind direct de agricultură, iar 52% din terenul DUPĂ PAUZĂ

folosit pentru agricultură este moderat sau sever afectat de degradarea solului. Degradarea terenurilor afectează 1,5 miliarde de oameni la nivel global, 74% dintre săraci – 42% foarte sărăci și 32% moderat săraci – fiind afectați în mod direct de degradarea terenurilor la nivel global.

Deșertificarea este o problemă cu implicații grave la nivel mondial pentru biodiversitate, ecosiguranță, eradicarea sărăciei, stabilitatea socioeconomică și pentru dezvoltarea durabilă.

Deșertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variațiile de climă și din cauza acțiunilor negative ale oamenilor. Ea afectează, în mod special, terenurile uscate, care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic. Deșertificarea se produce în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde precipitațiile sunt rare și climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacității solului de a susține recolte agricole, pășuni etc. Cele mai evidente efecte ale deșertificării sunt degradarea pădurilor și scăderea producției de alimente. Seceta și deșertificarea au ca rezultat sărăcia, foametea. Conform datelor statistice, aproape 3,6 miliarde din cele 5,2 miliarde de hectare de uscat arabil din lume au suferit din cauza eroziunii și a degradării solului. Acestea reprezintă un sfert din terenurile din întreaga lume – o suprafață de trei ori mai mare decât Europa.

Convenția ONU privind combaterea deșertificării – UNCCD –, lansată la Paris în anul 1994, a fost semnată de Guvernul României și ratificată de Parlament prin Legea nr. 629/1997. Interesul României în această problemă rezultă mai ales din faptul că 1/3 din teritoriul țării, 7.000 de ha, și circa 40% din suprafața agricolă sunt situate în zone cu risc de deșertificare, respectiv cu un raport precipitații/ evapotranspirație egal sau mai mic de 0,65. Regiunile cele mai expuse sunt: Dobrogea, sudul Moldovei și sudul Câmpiei Române.

În teritoriu, deșertificarea se manifestă prin reducerea suprafețelor acoperite cu vegetație, intensificarea severă a eroziunii solului prin apă și vânt și a salinizării – risc ridicat în perimetrele irigate –, crustificarea și compactarea solului, sărăcirea drastică a solului în materie organică și elemente nutritive, creșterea frecvenței, a duratei și a intensității perioadelor de secetă, creșterea progresivă a intensității radiației solare – încălzirea atmosferei.