„Coloana a V-a PDL din Ministerul Administrației și Internelor coordonează o amplă operațiune de fraudare a alegerilor locale”
În ultima săptămână de campanie electorală am fost supus unui filaj agresiv și ostentativ. Când am recunoscut între flori pe un ofițer al Serviciului Independent de Informații și Protecție Internă, nu am ezitat să-l întreb de ce mă urmărește, iar răspunsul a fost „Am ordin de misiune.”
Așadar, în calitatea mea de deputat, de vicepreședinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, am devenit „obiectiv” al unei operațiuni de supraveghere tipice poliției politice.
Cum era firesc, pentru a mă lămuri de ce sunt urmărit atât eu, cât și candidații USL la președinția Consiliului județean și, respectiv, pentru Primăria Municipiului Târgoviște, am făcut apel la profesioniști neobedienți politic, care mi-au devoalat o parte din schema PDL-istă de fraudare a alegerilor locale.
Astfel, coordonatorul campaniei electorale a Partidului Democrat Liberal, uzând de „rețeaua privată” a persoanelor de încredere din Ministerul Administrației și Internelor, a pus în aplicare un plan de acțiune, minuțios pregătit, pentru fraudarea alegerilor locale.
În concret, în județul Dâmbovița este în desfășurare mituirea a circa 40.000 de alegători dintr-o comunitate etnică reprezentativă.
Operațiunea de mituire a alegătorilor se realizează sub controlul strict al șefilor structurilor poliției județene, promovați și menținuți în funcții, în ultimii opt ani, cu directa implicare a chestorului Vlădulescu Aurel, director al Direcției de Control Intern din cadrul inspectoratului General al Poliției Române, fost șef al Inspectoratului Poliției Județene și un obedient al președintelui organizației județene a PDL, Florin Popescu.
Liderilor grupărilor infracționale din județ li s-a promis mușamalizarea dosarelor penale în care sunt implicați, în schimbul cooperării la aplicarea schemei de mituire a alegătorilor.
Capii poliției județului au început pregătirea fraudei în primele zile ale lunii aprilie, sens în care chestorul Vlădulescu a cerut expres ca șeful comisiei de supraveghere a modului de desfășurare a alegerilor în județul Dâmbovița să fie comisarul-șef Ciocoiu Cornel Gabriel, finul chestorului de poliție Fătuloiu Dan Valentin și o relație apropiată a lui Florin Popescu.
Comisarii-șefi Antofie Adrian și Zepist Danii și adjuncții șefi ai Inspectoratului Poliției Județene au asigurat „convingerea”, cu mijloacele abuzive și ilegale specifice șantajului, a șefilor clanurilor interlope și a liderilor romilor să voteze candidații PDL, asigurându-i și de protecție în cazul în care vor fi prinși oferind mită.
Totodată, comisarii menționați au obstrucționat și continuă să descurajeze misiunile specifice ale polițiștilor corecți, care acționează pentru prevenirea cumpărării voturilor în mediul rural.
Chestorul Vlădulescu, prin intermediul șefului Serviciului Informații și Protecție Internă, comisarul Lupu Vlad, întâmplător și vărul soției șefului de campanie și finul candidatului PDL, Florin Popescu, la președinția Consiliului județean, citez: „(...) au sarcina de a supraveghea și amenința polițiștii corecți, dar și de a supraveghea, folosind resursele Ministerului Administrației și Internelor, fiecare mișcare a președintelui filialei județene Dâmbovița a Partidului Social Democrat, Ion Stan, a candidaților USL la președinția Consiliului județean, Adrian Țuțuianu, și la Primăria Municipiului Târgoviște, Grozavu Gabriel.
Comisarul Lupu Vlad, șeful SIPI Târgoviște, comunica permanent cu candidatul PDL, Florin Popescu, președintele în funcție al Consiliului Județean Dâmbovița, și exercita presiuni și amenințări la adresa polițiștilor care încearcă să prevină fraudarea alegerilor.”
Cadrele Inspectoratului Județean de Poliție au fost repartizate pe zone de responsabilitate, în funcție de interesele PDL, respectiv de nivelul de dependență politică.
De menționat, ca și în campanile din 2004, 2008 și 2009, coordonarea schemelor de fraudă electorală a realizat-o tot chestorul Vlădulescu, în directă relație cu responsabilul național de campanie al PDL.
Din datele pe care le deținem, 11 ofițeri ai poliției cu funcții de conducere au sarcini expres nominalizate în ceea ce privește mobilizarea și transportul votanților mituiți în localitățile Titu, Potlogi, Pucioasa, Pucioasa-Sat, Trainica, Găești, Mătăsaru, Crângurile, Moroeni și Fieni.
Concomitent, sunt și vor fi simulate controale economice diversioniste pentru acoperirea agenților economici, furnizori ai banilor și produselor de suport al mitei electorale.
La data de 25 mai, conducerea filialei județene PDL, Florin Popescu, Antonescu Marin, Cioacă Gabriel, Boriga Gabriel, s-a întâlnit cu șeful Inspectoratului Poliției județene și cu adjuncții acestuia, la sediul poliției, pentru perfectarea ultimelor detalii ale schemei de fraudare, prilej cu care s-a stabilit ca în ziua de desfășurare a alegerilor să se realizeze numeroase apeluri telefonice diversioniste în rețeaua de urgență 112, pentru dispersarea și blocarea efectivelor de poliție în activități inutile, slăbindu-se supravegherea cu scop de prevenire a fraudelor.
Față de cele menționate, cerem imperios ministrului administrației și internelor, precum și inspectorului general al Poliției Române:
– să dispună, neîntârziat, măsuri excepționale la nivel național pentru blocarea schemelor de fraudare a alegerilor locale;
– suspendarea imediată din funcții a ofițerilor din conducerea Poliției Județene Dâmbovița, precum și a chestorului Vlădulescu Aurel;
– cercetarea implicării politice a ofițerilor de poliție care au acceptat să fie părtași la manopera de fraudare a alegerilor locale.
*
„Compania Națională ROMARM trebuie salvată de rechinii imobiliari și de țepele capitaliștilor speculanți”
Compania Națională ROMARM, deținătoare a numeroase terenuri și construcții în zone urbane de interes imobiliar și economic, se află de ceva timp în vizorul vânătorilor de profituri pe seama devalizării bunului public. Mai multe companii private au intrat în competiție pentru preluarea controlului asupra celor 16 filiale ale ROMARM.
Consecințele acestui fapt nu au adus nimic bun pentru relansarea și modernizarea industriei de apărare. Dimpotrivă, cu complicitatea unor factori politico-economici și administrativi, responsabili de realizarea producției de tehnică militară, aceasta a fost sistematic sabotată, fiind premeditat determinate prejudicii în valoare de mai multe miliarde de euro.
Din panoplia actelor de subminare a industriei de apărare pot fi menționate:
– blocarea de către guvernările PDL-iste a preparativelor de încheiere a contractului de producție și furnizare a o sută de tancuri T.R.-85 MI, pentru care exista interes din partea armatei columbiene.
Miniștrii Ariton – industrie, Oprea – apărare și Baconschi – externe sunt datori cu explicații în acest sens. Nu putem să nu observăm și să nu atragem atenția autorităților competente în legătură cu sabotarea fățișă a demersurilor de pregătire a încheierii contractului de către doamna Maria Sipoș, fost ambasador al României la Bogota, pentru a lăsa cale liberă unei companii străine concurente;
– deturnarea Acordului de colaborare pentru realizarea transportorului blindat 8x8 SAUR 3 de către Automecanica Moreni în favoarea UTI D&SE, care nu are capacitățile și specializările necesare, în afara angajării unor subcontractori dezmembrați din sistemul ROMARM.
Întâmplător sau nu, președintele Departamentului pentru politici economice al partidului fostului ministru al apărării, UNPR, era și este acționarul majoritar la UTI.
Realizarea transportorului este în impas, deși a consumat alocații bugetare mult peste prevederi, ceea ce va determina recurgerea la import și un prejudiciu estimat la cel puțin 1 miliard euro;
– nefinalizarea unor produse realizate parțial, lovitura termobarică, transportorul SAUR 2, proiectilul GRAD cu bătaie mărită, variante de muniție NATO, asimilare integrate muniție 25 mm și altele, deoarece specialiștii titulari ai proiectelor respective au fost abuziv înlăturați din companie, iar proiectele abandonate;
– nepregătirea și pierderea licitațiilor și piețelor;
– antamarea vânzării liniei de producție muniție NATO de la Uzina Mecanică Sadu unei companii din Orientul Mijlociu, ce ar urma să se înființeze;
– irosirea, în câteva luni, a peste 300.000 de euro pentru numeroase deplasări externe fără nicio finalitate. Astfel, în perioada mai 2010 – februarie 2011, directorul general al Companiei Naționale ROMARM a efectuat peste 120 zile deplasări externe în peste 20 de țări (Nigeria, Iordania, Egipt, Libia, Arabia Saudită, Irak, Emiratele Unite, Africa de Sud, India, Malaezia, Thailanda, Grecia, Italia, Franța, Germania, Spania, Belgia, Moldova, Georgia, SUA, Turcia, Ucraina și altele) fără să se aducă un contract nou ori să se antameze vreo afacere;
– neaplicarea fermă și controlată a Legii offset-ului în favoarea creșterii gradului de integrare a unor produse și tehnologii la agenții economici din România;
– achiziționarea, prin licitații internaționale, a unor produse realizate tradițional în țară și cerute la export;
– excluderea reprezentanțelor diplomatice de la activitatea de informare și promovare a oportunităților de afaceri;
– absența oricăror strategii și planuri de dezvoltare ale industriei de apărare;
– griparea dialogului și a conlucrării interdepartamentale în interiorul sistemului național de securitate;
– politizarea conducerii ROMARM și a consiliilor de administrație;
– diseminarea răspunderilor între mai multe ministere și agenții guvernamentale, care decid autarhic și incoerent, în funcție de grupul de interese reprezentat de conducătorii acestora.
Vădit sensibil la dificultățile industriei de apărare, UTI Deferise & Security Engineering, prin documentul nr. 8769 din 12 august 2011, adresat Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, din care cităm, oferă soluția salvatoare: „Grupul de firme UTI este interesat în preluarea CN ROMARM (...). Grupul de firme UTI poate prelua întreaga companie (...). Statul își poate păstra un procent de acțiuni (25–40%) (...), rezolvându-se păstrarea interesului statului în finanțarea sectorului (...)”.
De menționat că UTI Defense & Security Engineering este fostul institut al industriei de apărare, SC Institutul de Cercetare și Proiectare Sisteme de Producție – SA. Din anul 2007, când institutul a ieșit din sistemul industriei de apărare, CN ROMARM a rămas fără nucleul de concepție. Punct ochit, punct lovit!
Departamentul Partidului Social Democrat pentru Securitate Națională consideră necesar ca din partea Comisiilor pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului să efectueze atât o supraveghere parlamentară competentă și conformă practicilor Centrului de la Geneva pentru controlul democratic al sectorului de securitate, cât și o anchetă asupra riscurilor la adresa securității naționale, induse pe calea managementului defectuos, a abuzurilor și ilegalităților din industria de apărare.
*
„Scandaloasa și murdara afacere a rachetelor Volkhov și Hawk. Cine și de ce trădează și sabotează sistematic modernizarea dotărilor Armatei Române și falimentează industria de apărare pentru satisfacerea unor interese private și ale sugativelor politice?”
Rachetele Volkhov sunt în dotarea Armatei Române de mai mulți ani, fiind achiziționate din fosta Uniune Sovietică, iar rachetele Hawk, protagonistele mai multor investigații de presă, sunt fabricate de o companie americană și au fost achiziționate la mâna a doua de la Armata Olandei, în anii 2003–2004, într-o variantă mai veche decât cele din dotarea armatelor NATO, poate și pentru a capta bunăvoința viitorilor aliați.
Pentru upgradarea rachetelor Hawk, de la varianta PIP II la varianta interoperabilă NATO PIP III, a fost convenit, la nivel guvernamental, un program comun româno–olandez cu asistența producătorului american RAYTHEON IDS, fiind nominalizată în acest sens Uzina Electromecanica din Ploiești, singurul operator din România autorizat și în prezent pentru proiectarea, fabricarea, modernizarea și mentenanța rachetelor.
Miza celor 100–150 milioane, la cât se ridică valoarea inițială a ofertei de modernizare, a stârnit imediat interesele căpușelor industriei de apărare și ale sugativelor politice protectoare. În anul 2005, deși Ministerul Economiei alocase fondurile pentru modernizarea rachetelor, s-a încercat scoaterea din rol a Uzinei Electromecanica și constituirea, în parteneriat public-privat, a unei așa-zise societăți mixte, SC AGELSIS – SA, în care 51 dintre active să revină la doi directori ai Electromecanica și unei a treia persoane, care reprezenta o companie interesată în dezmembrarea și preluarea ROMARM. Această intenție frauduloasă și ilegală, deoarece legislația română interzice firmelor private să opereze în domeniul rachetelor de uz militar, a fost stopată.
Cineva din conducerea Ministerului Apărării Naționale, supărat și nervos că nu i-a reușit combinația, a dispus scoaterea rachetelor din custodia Uzinei Electromecanica și depozitarea lor într-o unitate militară, unde nu sunt cele mai propice condiții tehnice de conservare.
Din acest moment, Electromecanica Ploiești, singurul operator din România autorizat pentru proiectarea, fabricarea, modernizarea și mentenanța rachetelor, a fost eliminată din toate discuțiile, negocierile, ofertele și deciziile ulterioare privind modernizarea rachetelor.
În mod îndoielnic ca oportunitate și ilegal procedural, aranjamentul guvernamental inițial a fost modificat, fiind schimbat atât partenerul extern, cât și operatorul intern, în locul Uzinei Electromecanica fiind desemnat un alt partener industrial român, un partener fără specialiști, fără pregătire de fabricație, fără facilități SDV-istice, fără bancuri de testare și verificare și, mai cu seamă, fără autorizare de operare în mentenanța și modernizarea rachetelor.
Acest nou actor în programul de modernizare a rachetelor este holdingul UTI GRUP, o companie umbrelă pentru mai multe firme: UTI Systems, Firex Engineering, UTI Instal Construct, UTI Retail Solutions, UTI Facility Management, Cobra Security, Sorral Internationnal, UTI International Certsign, UTI Rassco Trafic, UTI Communications Systems și altele. Acest holding se află în topul acaparării contractelor cu statul, al sponsorizărilor și cumpărării influențelor și protecției politice. În greii ani ai crizei, când mulți întreprinzători au dus-o și o duc greu, holdingul menționat a profitat de conjunctură și a prosperat de la o cifră de afaceri
de 97 de milioane de euro în 2007, la 146 milioane de euro în 2010.
Secretul continuei extincții și al prosperității holdingului mă interesează în mod direct, ca președinte al Departamentului Partidului Social Democrat pentru Securitate Națională, fiindcă nu ne poate fi indiferent ce se întâmplă cu puținele resurse bugetare pe care ni le putem permite la capitolul securitate, apărare, servicii de informații și autorități de ordine publică, domenii în care UTI GRUP este nu numai omniprezent, ci și ubiscient, dorindu-se și omnipotent.
Și iată ce se poate întâmpla, încă o dată, dacă nu închidem ecluzele canalelor prin care banul public este pur si simplu furat cu acte așa-zis în regulă. Cu buna știință și reaua-credință a unor generali – directorul de program din Departamentul pentru Armamente, șeful Departamentului Armamente și superiori ai acestora, legați de Cotroceni și de mafia PDL-isto-UNPR-istă din industria de apărare și afacerile internaționale cu armament – aceștia au lansat o licitație cu caiet de sarcini dedicat, astfel ca UTI să fie singurul ofertant pentru upgradare la nivel C3 a rachetelor Hawk (care ar trebui upgradate C4!). În plus, în aranjamentul contractual este prevăzută și upgradarea C3 a rachetelor Volkhov, care sunt din fabricație la nivelul C3!
Din acest fals, inclus în licitația deschisă de U.M. 02550 București pentru sistem C3 rachete sol-aer Hawk PIP III și SA-2 Volkov (Anunț SEAP nr. 135411/10.05.2012/Termen depunere oferte 26 iunie 2012), ofertantul îndoielnic și ilegal UTI ar urma să încaseze milioanele aferente lotului de rachete Volkhov, fără să miște un deget.
Această licitație cu aparențe de legalitate străvezii trebuie imediat stopată și restabilită legalitatea operațiunii.
*
„Controversatele implicări ale fostului ministru de externe Mihai Răzvan Ungureanu în cazurile Teo Peter și Omar Hayssam”
Analiștii evenimentelor vieții politice românești s-au întrecut, care mai de care, în comentarii privind desemnarea ca prim-ministru a fostului ministru de externe și, mai apoi, fost director al Serviciului de Informații Externe.
Doar un singur comentator a atras atenția cu seriozitatea argumentelor și cu greutatea expertizei sale de fost director al planificării strategice într-un serviciu de informații asupra gravei erori comise atunci de Traian Băsescu.
Nu revin asupra a ceea ce s-a spus atunci, iar realitatea faptelor fostului prim-ministru a confirmat în nesperat de scurt timp.
Apropo, pentru vârsta sa încă tânără, MRU nu a adunat, oare, cam multe etichete de „fost”, suficiente a-l face să înțeleagă că orizontul și perspectivele sale în politica românească au aparținut timpului trecut și ar trebui să-și găsească, în sfârșit, preocupări pe măsura realelor sale capacități?
Dar nu acesta este motivul intervenției noastre în legătură cu MRU, de trei ori „fost”. Atenția de care s-a bucurat din partea presei a generat și numeroase comentarii ale cititorilor, și nu numai ale acestora, deoarece unele comentarii rezultă a fi, indubitabil, informații dirijate din interiorul unor servicii secrete, de aici sau de pe meridiane îndepărtate.
Un astfel de comentariu readuce în atenție circumstanțele accidentului în care a decedat Teo Peter și ne dezvăluie că autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor și beat, la volanul bolidului, al primului demnitar al
Ambasadei SUA la București. Soldatul, protagonistul unei relații sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul-cheie trebuia „să nu mai fie găsit”. Mihai Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE și a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat și prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea nu atât a acuzațiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului.
Complicitatea la o astfel de operațiune nu i-a creat, oare, niciun fel de dependență sau a fost tocmai consecința firească a unei dependențe anterioare?!
Desemnarea sa ca prim-ministru a fost o „mutare în plic” primită de Traian Băsescu de la lobby-stul Lockheed Martin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper etc., acreditat pe lângă chiriașul Palatului Cotroceni, acesta, la rândul său, înglodat în angajamente de trădare în favoarea protectorilor externi.
Deși departe de mine gândul de a fi vreun fan de al lui Emil Boc, acesta a avut, în cele din urmă, și o zvâcnire de conștiință, refuzând să se conformeze lobby-stului, iar acesta i-a ordonat debarcarea. În acest sens, Gabriel Oprea și structurile speciale de informații și diversiune avute în subordine, cu asistența agenților de operațiuni psihologice speciale, acoperiți la o adresă din strada Povernei, au pus în operă a doua „Revoluție de iarnă” din Piața Universității. Cum de au scăpat scenariștii și regizorii controlul evenimentelor? Au ales un prim-ministru de mucava, un Pinocchio cu apucături de domnișoară sadomasochistă, deprins la SIE cu tertipurile ieftine ale celor ratați în ale spionajului, care l-au umflat cu alune și îmbălsămat în whisky.
Pe seama speranțelor investite în această sugativă politică, avidă de putere, onoruri și avere, Chevron i-a impus să contracteze creditele pentru acoperirea riscurilor de mediu, iar Roman Cooper i-a cerut o perioadă de grație, în care să fie scutită de taxe și impozite, plus o serie de garanții și alte facilități.
În weekendul de 1 Mai, prim-ministrul cenzurat a fost convocat la Neptun, oficial de Traian Băsescu, neoficial de lobby-stul anterior menționat, prilej cu care Băsescu și Ungureanu au fost sever reevaluați, ca elemente de sprijin al intereselor companiilor străine amintite, reamintindu-li-se că sunt pasibili de executare politică silită, fiecare după cât li s-a transferat în conturile ce pot fi imediat descărcate la zero.
Noi înclinăm să opinăm că la Palatul Cotroceni ceața este permanentă și totală, din moment ce un consilier prezidențial confundă Compania Chevron cu Departamentul de Stat. Dar nu-i de mirare, căci și Băsescu, când a fost pe unde a mai fost primit, nu a intrat pe covorul roșu al protocolului de stat, ci pe ușile discrete ale serviciilor speciale, pe care Churchill, mai în glumă, mai în serios, le denumea „ale afacerilor neonorabile”.
Un alt comentariu readuce în actualitate, cu un consistent supliment de informații, relatările publicate ale fostului procuror Ciprian Nastasiu în legătură cu faptul că Mihai Răzvan Ungureanu a facilitat vizitarea în detenție a lui Omar Hayssam de către avocatul Mordechai Tzivin.
„Comentatorul” ne precizează că vizita fără martori a avocatului Mordechai Tzivin a fost anterior pregătită prin defectarea instalațiilor de interceptare pe care SRI le montase în celula/rezerva de spital a teroristului Omar Hayssam, defecțiune care a constituit subiectul unor reproșuri foarte dure pe care răposatul Radu Alexandru Timofte, directorul SRI, le-a adresat, fără perdea, atât adjunctului său, generalul ing. Dumitru Zamfir, cât și
ministrului de interne Vasile Blaga și chestorului-șef Virgil Ardeleanu, șeful lui „doi și un sfert”, autorul comanditar al defectării instalației, dar și al mutării teroristului într-o altă celulă, în eventualitatea că SRI ar interveni pentru remedierea defecțiunii, ceea ce s-a și întâmplat.
Prin recenta scurgere de informații, generată de comentator, ni se confirmă zvonul, care devine astfel o știre, că Mihai Răzvan Ungureanu, parte a operațiunii de exfiltrare a agentului Omar Hayssam din România, avea cunoștință de faptul că în timpul vizitei securizate a avocatului s-a perfectat aranjamentul falsificării rezultatelor analizelor medicale în vederea eliberării teroristului sub pretextul fazei terminale a bolii de care nu suferea.
Niciun astfel de serviciu nu poate rămâne nerăsplătit. Chiar cu cetățenia unui stat care întotdeauna își recuperează agenții și nu-și extrădează supușii.
Posibilitatea ca MRU să aibă dublă cetățenie ne reamintește de o altă scurgere de informații, dirijată pe calea „comentariilor”, și anume similitudinile sale de CV cu Horia Roman Patapievici. Și unul, și altul au fost impuși atenției opiniei publice internaționale pe seama unor scandaluri regizate de un notoriu agent al KGB-ului, constând în provocări diversioniste de compromitere a Serviciului Român de Informații. La fel ca și în cazul ascendenților lui Patapievici, și ascendenții lui Ungureanu sunt suspectați a fi „fantome” cu biografii de împrumut, adică oameni ai aparențelor create de serviciile secrete, pentru înșelarea adversarilor în ale căror elite sunt infiltrați și naturalizați.
Mihai Răzvan Ungureanu a mai fost interpelat de la tribuna Parlamentului României în legătură cu mai multe aspecte neclare ale trecutului și prezentului său. Faptul că nu mai deține o funcție publică nu-l absolvă de obligația să le clarifice. Contribuabilii statului român trebuie să știe cine este cu adevărat persoana pe care Traian Băsescu a desemnat-o prim-ministru.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.