Iosif Secășan

## **Domnul Iosif Secășan:**

## Doamnă președinte,

## Stimați colegi,

Susțin în fața dumneavoastră declarația politică „Iminența de prăbușire a funcționalității spitalelor din România – o realitate gravă”. Susțin această declarație, alături de mine, colegii senatori Șerban Rădulescu – senator de Cluj și Tudor Udriștoiu – senator de Dolj.

Un semnal de alarmă asupra disfuncționalităților sistemului de sănătate publică din România își face loc tot mai frecvent, cu referire la asistența medicală spitalicească, semnal enunțat cu terminologia specifică „colaps”.

Citim și auzim despre iminența colapsului spitalelor din Timișoara, Cluj, Craiova, Baia Mare, Iași, Arad sau Reșița. Toate spitalele clinice universitare, spitalele județene și chiar cele orășenești au semnalat, din ce în ce mai serios, criza financiară în care se adâncesc. Este cunoscut că suntem într-o continuitate de subfinanțare cronică a sistemului de sănătate. Avem alocat doar 3,9% din PIB.

Anul acesta, pe Fondul național de asigurări sociale de sănătate avem cu 10% mai puțin decât anul trecut, în condițiile în care costurile în sistem au devenit mai mari prin liberalizarea consumului de medicamente din farmacii, ceea ce a dus la o creștere a costurilor cu 45% față de 2008 și la creșterea salariilor în spitale.

Situația reală și gravă în care se află spitalele este următoarea: contractele cu casele județene de asigurări de sănătate se situează la aproximativ 60% din necesarul de servicii medicale ale populației. Adică, deși spitalul internează și tratează, conform solicitărilor, 100 de bolnavi, el nu primește de la Casa Națională de Asigurări Sociale decât contravaloarea pentru 60 de bolnavi. Din suma contractată și onorată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, spitalele abia plătesc salariile. În ultima lună, unele spitale nu mai reușesc nici acest lucru, și asta în condițiile în care, în ultimii ani, din România au plecat 5.000 de medici. Media medicilor în România este 1,9 medici la mia de locuitori, iar în Uniunea Europeană este de 4,2 la mia de locuitori. Oricum s-ar manageria, spun directorii de spitale, în fiecare lună rămâne o datorie de 5 sau 10 miliarde de lei vechi.

În fapt, spitalele nu mai pot achita utilitățile – apă, curent, gaz –, au datorii mari la furnizorii de hrană, iar la medicamente și materiale sanitare, pe total sistem, sunt restanțe de plăți de 85 de milioane de euro, spun reprezentanții Asociației furnizorilor de medicamente și materiale sanitare. Furnizorii emit tot mai frecvent modificări de penalizare și de reziliere a contractelor.

În concluzie, așa cum spune președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, profesorul Irinel Popescu, lipsesc din sistem 3-4 miliarde de lei noi.

Pe de altă parte, nedemn și injust, bolnavii cumpără medicamente și materiale sanitare pentru tratamentul în spital.