Laurențiu Dan Leoreanu

## **Domnul Laurențiu Dan Leoreanu:**

„Politicile Ministerului Educației, un afront la adresa profesorilor și învățământului din România”.

Potrivit datelor din Bugetul de stat pe 2019, Educația va avea pe mână anul acesta un buget de 33 miliarde lei, un buget cu care doamna ministru Andronescu nu a ezitat să se laude. Avem de-a face însă cu o himeră – mai mult de jumătate din această sumă va fi alocată salariilor și plății unor datorii istorice către profesori. România rămâne în continuare codașa Europei în privința procentului din PIB alocat Educației.

Cu ce se ocupă între timp Ministerul Educației? Ei bine, trimite scrisori metodice profesorilor din teritoriu, cărora li se cere cu nonșalanță să îndeplinească o serie de recomandări pentru atingerea unor ținte impuse de Comisia Europeană, recomandări deloc facile pentru cadrele didactice din România – care îndeplinesc în mare parte a timpului rolul unor birocrați, cărora li se mai aruncă beneficii salariale, din când în când, pentru a acoperi marile găuri din sistem, dar cărora nu le sunt asigurate condiții la standarde europene.

În schimb, Ministerul Educației le cere profesorilor români să se alinieze rapid la standardele europene de predare și însușire a competențelor, fără a li se asigura condiții minimale. Înainte de a le adresa profesorilor scrisori metodice și de a formula cerințe fără a asigura condițiile îndeplinirii lor Ministerul Educației are de rezolvat câteva carențe din domeniu. Exemplele sunt multe, dar mă voi limita la câteva dintre cele mai grave.

Ideea de a plafona finanțarea din învățământul preuniversitar, prin formula costului standard per elev, duce la grave limitări în ceea ce privește salariile, ocuparea posturilor vacante și alte cheltuieli.

Apoi, știm că din luna decembrie a anului trecut profesorii beneficiază de un spor de suprasolicitare neuropsihică, însă personalul didactic de conducere și personalul didactic auxiliar nu au fost luate în calcul pentru acordarea acestui spor.

Bag de seamă că Ministerul Educației Naționale face legi în mod aleatoriu și pe principiul excluziunii, nu pe cel al incluziunii. Amintesc pe această cale faptul că incluziunea este una dintre prioritățile majore în domeniul educației în timpul mandatului României la președinția Consiliului Uniunii Europene. Dar, probabil, doar la modul declarativ.

Un alt exemplu al unei scamatorii legislative, prin care profesorilor le sunt tăiate drepturi – directorii unităților școlare sunt obligați să-și efectueze concediile de odihnă pe întreaga perioadă a vacanțelor școlare, asta pentru a nu li se plăti norma de hrană pe perioada respectivă.

Și, în fine, știm că ministrul educației anunță o strategie ambițioasă pentru reformarea școlilor profesionale, dar nu avem ateliere de instruire practică, laboratoare, cabinete dotate la cerințele actuale, nu avem personalul tehnic necesar, precum maiștri, laboranți, în timp ce costul standard per elev, aflat în neconcordanță cu învățământul actual, nu permite rezolvarea acestei probleme.