Marian Cătălin Predoiu

## **Domnul Marian Cătălin Predoiu:**

Domnule președinte al Senatului, Domnule președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnișoarelor, Domnilor colegi parlamentari,

Vă rog să-mi permiteți să încep această scurtă alocuțiune cu o interogație.

Este oare o misiune mai dificilă decât aceea de a apăra un om față de el însuși? Este oare o misiune mai dificilă decât aceea de a apăra o putere și o instituție față de ea însăși?

Cel mai mare rău ni-l producem uneori singuri. Și „drumul spre iad e pavat adesea cu bune intenții”.

Proiectul de declarație supus dezbaterii noastre se încadrează perfect în această nefericită ipoteză.

Parlamentul este într-adevăr o instituție centrală a democrației. Și nu este de conceput o democrație fără un parlament liber.

Din această perspectivă, suntem total de acord, total de acord cu întărirea rolului, credibilității și prestigiului Parlamentului. Este parte a menirii noastre și a rostului prezenței noastre în această aulă.

Problema este că proiectul de declarație supus aprobării noastre nu servește acestui scop, nobil, de altfel.

Este adevărat, proiectul a fost modificat, în urma unor observații formulate de Partidul Național Liberal, transmise președintelui Senatului printr-o scrisoare, acum două săptămâni. Și apreciem această deschidere.

Nu mai puțin însă proiectul rămâne criticabil. Și iată de ce, pe scurt, în continuare.

La modul general, vrând să sublinieze rolul Parlamentului, proiectul se depărtează adesea de spiritul și litera Constituției în ceea ce privește raportul dintre instituțiile, dintre puterile statului.

Ceea ce se vede imediat în acest proiect este intoleranța față de o altă putere a statului, justiția, și lupta pentru supremație în raport cu instituția prezidențială.

Puterile statului nu pot coexista decât pe picior de egalitate, în raporturi de cooperare.

Ori de câte ori într-un stat o putere și-a clamat și impus supremația față de celelalte puteri, statul nu a mai funcționat coerent.

Metoda cu care trebuie operat între puterile statului este dialogul și cooperarea. Măsura cu care trebuie operat între puterile statului este moderația.

Acest proiect nu respiră cooperare, ci autarhism și intoleranță. Nu respiră moderație, ci mustește de excese.

Enumerați și interpretați greșit atribuțiile prezidențiale, subliniind că, odată ales, președintele devine „exterior societății”, calificând „inacceptabile judecățile pe care președintele le formulează la adresa unor decizii și activități ale Guvernului”.

În fapt, proiectul uită să enumere și să indice o serie de atribuții prezidențiale, printre care dreptul – și obligația, aș spune eu – de a veghea la buna funcționare a autorităților publice – art. 80 alin. (2) din Constituție.