Marian Florian Săniuță

## **Domnul Marian Florian Săniuță:**

Vă foarte mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Doamnă președinte, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnelor și domnilor colegi,

Înainte de începerea unei zile grele, importante, vă rog să-mi permiteți să fac recurs la o prețioasă aducere-aminte.

Sunt 121 de ani de când unul dintre simbolurile naționale a trecut în neființă. Cel pe care noi, poporul român, l-am botezat „Luceafărul poeziei românești” a trecut, în urmă cu 121 de ani, în dimineața zilei de 15 iunie – aș spune eu cu permisiunea dumneavoastră –, în tagma geniilor.

De aceea, aș dori ca, astăzi, în mod simbolic, de la tribuna Parlamentului, să dau citire unei strofe din poezia lui Eminescu, iar noi, cei care suntem într-o interesantă depărtare – apropiată de Eminescu –, să-i înțelegem semnificațiile.

„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori,

Viața în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală și mândrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc!”

Și închei, stimați colegi, domnule președinte, doamnă președinte, domnule prim-ministru, domnilor miniștri, cu un citat din Emil Cioran, dintr-o scrisoare către Constantin Noica: „Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat și aproape disprețuit.”

Cred că toți avem de făcut, astăzi, un recurs la memorie. Vă foarte mulțumesc.