Demnitatea Armatei Române – călcată în picioare de ministrul celor 0,2%.
Pentru prima dată în 20 de ani, Armata Română se confruntă cu cea mai acută lipsă de fonduri.
Toate guvernele din 1990 până în prezent, toți miniștrii apărării din această perioadă au încercat să crească nivelul de trai al militarilor, să ia măsuri care să nu afecteze veniturile acestora, să respecte valoarea muncii și sacrificiile pe care militarii le fac.
Iată însă că actualul Guvern Boc și ministrul Mihai Stănișoară adoptă măsuri care provoacă haos în armată, care afectează veniturile militarilor și angajaților civili din Ministerul Apărării Naționale.
Actualii guvernanți profită de faptul că în armată nu se pot organiza sindicate și, astfel, nemulțumirile nu reușesc să răzbată dincolo de porțile unităților militare.
Politica fiscală aberantă a Guvernului Boc a ajuns, iată, să afecteze și Armata Română, o instituție model și un reper pentru societatea românească.
Indiferent de guvernele și miniștrii care i-au condus destinele, armata a reprezentat acel ambasador al României
care ne-a reprezentat cu cinste peste hotare și care a contribuit într-o bună măsură la succesul integrării în NATO și în Uniunea Europeană a României.
Premierul Boc, ministrul finanțelor publice Pogea și, mai ales, ministrul apărării naționale Mihai Stănișoară calcă astăzi în picioare demnitatea militarului român și aplică o adevărată curbă de sacrificiu în armată.
Ministrul Stănișoară a reușit performanța tristă ca, în timpul mandatului său, militarilor să li se reducă veniturile fără nicio înștiințare prealabilă. Fiecare angajat al Ministerului Apărării Naționale, militar sau civil, are de întreținut o familie, are obligații financiare pe care și le planifică de la o lună la alta ca orice salariat.
V-ați gândit, domnule ministru Stănișoară, câte necazuri și privațiuni ați provocat în viața celor pe care, din păcate, îi conduceți?
Dacă ați ieși din frumosul birou de la etajul 1 al ministerului și ați trece pe la unitățile militare, poate v-ar ajunge la ureche strigătele de nemulțumire și disperare ale celor care poartă uniforma Armatei Române și de care dumneavoastră vă bateți joc.
Când alți colegi din cabinetul Boc protestau public împotriva rectificării bugetare propuse pentru instituțiile pe care le conduc, dumneavoastră ați tăcut. Nu v-a deranjat faptul că se aruncă pe fereastră fonduri publice, pe proiecte extravagante, la Ministerul Turismului sau la Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale.
În mod laș, ați preferat să nu scoateți nicio vorbă în apărarea ministerului pe care ați fost desemnat să îl conduceți.
În situația aberantă la care s-a ajuns, probabil că ar fi util pentru armată să apelați la doamna ministru Elena Udrea, să renunțe la o parte din fondurile alocate ministerului său în folosul Ministerului Apărării Naționale, fiindcă dumneaei, ca doctorand în științe militare, probabil că ar înțelege gravitatea situației din armată.
Apelăm la această moțiune simplă pe domeniul apărării pentru a trage un semnal de alarmă în privința situației disperate din Ministerul Apărării Naționale.
Nu avem dreptul noi, oamenii politici, să ignorăm ceea ce se întâmplă cu Armata Română.
În fapt, motivele care ne-au determinat să inițiem această moțiune sunt următoarele:
1. Lipsa de viziune politică privind gestionarea problemelor complexe ale apărării, cu efecte nefaste pe termen mediu și lung în îndeplinirea cerințelor asumate de România în calitate de membru NATO și UE.
2. Subfinanțarea apărării, accentuată de recent adoptata Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe 2009, ce pune în pericol reformele din acest domeniu, și anume:
a) consolidarea și dezvoltarea capabilităților operaționale ale forțelor armate și respectarea întocmai a angajamentelor luate în cadrul NATO, UE sau în cadrul coalițiilor unde acționăm;
b) procesul de înzestrare și achiziție, conform concepției de înzestrare a Armatei Române;
c) capacitatea de îndeplinire a misiunilor în format aliat, prin reducerea intensității și ritmului procesului de instruire a trupelor și a mentenanței echipamentelor militare;
d) atractivitatea carierei militare pe piața forței de muncă, ceea ce generează premisele accesului la o resursă umană calitativ inferioară, din punct de vedere fizic și psihic, celei care părăsește sistemul;
e) misiunile pe care le desfășurăm în teatre de operații, la cele de contracarare a fenomenului terorist și la cele de stabilizare și reconstrucție.
Constituția, un text ce uneori s-a dovedit a fi prea strâmt, ne spune că Președintele României este comandantul forțelor armate, o calitate ce ar trebui să ne arate ceva mai mult decât declaratul interes pentru armată.
Ni s-a spus că programele vitale ale armatei, programele strategice nu vor fi oprite. Privind semeț de pe-un catarg imaginar, ni s-a mai spus: criza nu justifică nici stoparea reformei, nici continuarea proceselor de modernizare a armatei.
A vrut guvern și i s-a dat. A vrut ministru și i s-a dat. Avem ministru ce ne spune la învestire că este o „întâmplare nefericită” faptul că domeniul apărării este ultimul capitol al programului de guvernare, recunoscând, totodată, că, în fapt, nu există un capitol dedicat apărării, ci doar unul dedicat securității naționale.
Am putea spune că acest Guvern PD-L–PSD este o întâmplare nefericită, Guvern ce nu a găsit util, în angajamentul său de bună guvernare a României și, implicit, a noastră, a tuturor, să facă nicio referire distinctă la domeniul apărării naționale.
Doamnelor și domnilor parlamentari,
Am așteptat îndelung ca, după învestirea sa în funcția de Președinte al României, domnul Traian Băsescu să își respecte întocmai obligațiile legale, acelea privind planificarea apărării, ce statuează drept principale documente care fundamentează planificarea apărării la nivel național Strategia națională de apărare și programul de guvernare.
Responsabilitatea Președintelui României este legată atât de documentele și strategiile implicate în domeniul apărării, cât și de mijloacele de punere în practică și realizare a acestora.
Strategia de securitate națională a României spune că securitatea națională și prosperitatea sunt termenii inseparabili ai aceleiași ecuații, a cărei rezolvare nu poate fi decât rezultanta majoră a unui proces complex.
Ce nu a reușit să ne lămurească strategia este răspunsul la întrebarea: la cine se referă prosperitatea?
Cât timp ministrul apărării are timp doar de parade și onoruri militare și stă ascuns prin minister, sperând că problemele militarilor vor dispărea de la sine, la cine se referă prosperitatea?
Credem că nu la militari.
Buget
La învestirea sa în funcția de ministru, domnul Stănișoară, atât de greu încercat de sentimentul de satisfacție personală, ne spunea că bugetul apărării este de 2% din PIB și că acesta poate ajunge la 2,38% din PIB, pe proiecte concrete.
Incapabil de respectarea angajamentelor asumate de România și în ciuda marii responsabilități asumate de ministrul apărării, Guvernul PD-L–PSD, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, a redus bugetul armatei de la 7.391.679.000 de lei la 6.695.255.000 de lei, adică la aproape 1,3% din PIB.
Cu toate acestea, ministrul apărării, la dezbaterea în Parlament a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009, a susținut respingerea propunerii Partidului Național Liberal ce permitea armatei să poată încheia angajamente legale peste limita creditelor bugetare aprobate prin buget, iar cheltuielile legate de participarea forțelor Armatei Române la operațiunile în străinătate sub egida ONU, OSCE, NATO, Uniunii Europene sau în cadrul unor coaliții multinaționale să fie suportate din alte fonduri guvernamentale, fapt ce ar fi condus la scăderea presiunii pe bugetul de cheltuieli de personal al armatei.
Ministerul Apărării Naționale a cheltuit în numai 4 luni 2.589.290.278 de lei din totalul bugetului aprobat după rectificare, adică 66.955.489 de lei. În actualul regim de cheltuieli, Ministerul Apărării Naționale riscă să se confrunte, astfel, cu o lipsă de fonduri care să facă, spre exemplu, imposibilă plata cheltuielilor de personal pe luna decembrie.
Acum, când lipsa de fonduri își spune cuvântul, ministrul a decis reducerea soldelor cu 20–25%, prin tăierea a două sporuri, sporul de radiații și cel de confidențialitate, și afectarea a peste 90% din personalul Ministerului Apărării Naționale.
S-a ajuns la situația aberantă ca până și ofițerii din Direcția Generală de Informații a Apărării să nu mai primească sporul de confidențialitate, deși, prin natura activității lor, lucrează chiar cu asemenea tip de informații.
Confuzia ministrului și lipsa sa de soluții sunt dovedite și de declarațiile sale de la recenta sa audiere în Comisia de apărare a Camerei Deputaților, pe tema efectelor rectificării bugetare. Deși afirma că sporurile respective nu sunt tăiate, ci sunt doar amânate la plată, în fraza următoare spunea că nu are de gând să mai taie și alte sporuri.
Actele de comandament cu caracter militar sunt, în marea lor majoritate, supuse prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și, pe cale de consecință, fac obiectul sporului de confidențialitate. Să înțelegem oare că ministrul, dacă nu se mai achită sporul de confidențialitate, dorește să nu se mai dea ori să nu se mai primească ordine în armată?
Nu în ultimul rând, la audierea sa, în calitate de candidat la funcția de ministru al apărării naționale, domnul Stănișoară susținea, legat de eventualele limitări cauzate de criza financiară mondială, că va avea la minister un proces de optimizare a bugetării, a programării activității, în așa fel încât timpul de reacție la anumite constrângeri să fie foarte rapid și să poată prevedea aceste constrângeri.
Față de aceste declarații triumfaliste, considerăm că ministrul nu numai că nu a reușit optimizarea bugetării și programarea activității, ci a bulversat cu măsuri viscerale întreaga armată.
## Înzestrare
Cât timp, din punct de vedere al duratei de viață, peste 85% din echipamentele aflate în dotarea armatei au resursa depășită, reducerea bugetului nu face altceva decât să mai lege o piatră de moară de gâtul României în parcursul său ca membru NATO și UE.
Ministrul apărării susținea chiar că sunt în derulare sau inițiere programe majore de achiziții, care au în vedere modernizarea unor capacități existente sau dezvoltarea de capacități noi, uitând, probabil, că trebuie să ceară aprobarea comandantului forțelor armate.
Deși există o Strategie de înzestrare a Armatei României, adoptată în ședința CSAT din 28 aprilie 2009, document care reprezintă baza pentru elaborarea planului de înzestrare a armatei și a programelor multianuale, la ultima ședință CSAT nu s-a reușit aprobarea Planului de înzestrare a Armatei României pe termen scurt și mediu 2010–2015. Indecizia Guvernului PD-L–PSD prelungește nepermis de mult starea de incertitudine ce planează asupra programelor majore de înzestrare.
Deși la bilanțul Ministerului Apărării Naționale pe anul 2008 ministrul susținea sus și tare că modernizarea avionului-școală și de antrenament IAR-99 se află pe lista de priorități a ministerului, constatăm că s-a renunțat subit la contractul cu „Avioane” Craiova, fapt ce are implicații negative și asupra industriei de apărare.
Referitor tot la forțele aeriene, constatăm cu neplăcută surprindere faptul că, nici până în acest moment, nu s-a luat nicio decizie privitoare la avionul-multirol, în contextul apropiatei epuizări a resursei de zbor pentru aeronavele MIG-21 Lancer.
Așa cum nu înțelegem schimbarea șefului forțelor aeriene printr-un tertip penibil, acela al așa-numitului furt al armelor de la Ciorogârla, nu înțelegem nici această tergiversare a demarării atât de așteptatului program de înzestrare cu aeronave-multirol de către militari.
Nu am resimțit nicio preocupare din partea ministrului privitoare la apărarea antiaeriană a teritoriului, în special pentru sistemele de apărare antiaeriană cu rază medie și mare ce ar trebui să înlocuiască, până cel mai târziu în 2010–2012, sistemele uzate fizic și moral VOLHOV și S-60.
Dar, întrecându-le pe toate, am aflat cu stupoare că, la nivelul Departamentului de armamente, se derulează activități specifice derulării programului corvetei multifuncționale din programul marinei, concomitent cu modernizarea fregatelor deja existente în dotare.
Nu știe domnul ministru că prioritatea noastră, ca țară, sunt forțele operaționale destinate NATO, care aparțin forțelor terestre? S-au terminat oare achizițiile pentru asigurarea protecției forțelor terestre, a personalului care participă la operații în teatrele externe?
Îi reamintim domnului ministru că nu va depăși câștigata notorietate de 0,2%, dacă va sta pe puntea navelor sale alături de vajnicii săi marinari de apă dulce.
„Nu au fost alocați bani prin bugetul de stat, dar Ordonanța Guvernului nr. 111/2007 dă posibilitatea ca înzestrarea să se facă în afara bugetului, din credite atrase. Pentru că aici se află toată conducerea armatei, vreau să știți că vă cer să utilizați facilitățile din Ordonanța Guvernului nr. 111/2007 și să declanșați măcar unul din cele șapte programe strategice ale armatei.”, spunea anul acesta președintele Băsescu.
La audierea sa pentru învestire, domnul Stănișoară ne spunea că avem 6 programe de importanță strategică.
Și această abordare, cu un număr diferit prezentat, aferent programelor strategice, dovedește confuzia existentă printre cei ce trebuie să decidă asupra viitorului înzestrării armatei.
## Personal
În momentul de față, armata se confruntă cu o mare problemă de personal, generată, în primul rând, de nivelul redus al soldelor militarilor și de condițiile precare de instruire
și pregătire. Este pentru prima dată după 1989 când un ministru a decis reducerea veniturile militarilor, fapt ce a generat o intensă stare de nemulțumire.
Iată, domnule ministru, câteva exemple relatate pe larg de mass-media:
• în data de 14 mai 2009, la o unitate militară din garnizoana Buzău, s-a consemnat faptul că aproape toți militarii au refuzat să plece acasă, solicitând ca ministrul apărării împreună cu Șeful Statului Major General să se implice pentru a nu le fi reduse soldele;
• la nivelul unui batalion din cadrul Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, militarii au protestat prin închiderea birourilor și plecarea acasă înainte de terminarea programului;
• la o unitate militară de radiocomunicații din cadrul DGIA din garnizoana Pitești s-au făcut cunoscute proteste vehemente ale personalului;
• în garnizoana Focșani unii militari s-au prezentat la serviciu, dar au refuzat să intre în cazarmă;
• în două unități ale Statului Major al Forțelor Aeriene militarii au oprit, pentru scurt timp, toate stațiile de radiolocație.
Am aflat, cu neplăcută surprindere, din mass-media despre faptul că, din cauza protestelor, i-ați amenințat pe militari că, dacă nu se potolesc, vor fi dați afară din armată. Doar atât puteți? În loc să căutați soluții, dumneavoastră îi amenințați pe cei chemați să ne apere. Credem că nu mai are rost să vă spunem a cui armă este răzbunarea...
Mai mult, pe măsură ce efectivele armatei s-au redus la mai puțin de un sfert față de cele din 1989, numărul personalului chemat să se ocupe de gestionarea resursei umane din acest minister s-a mărit considerabil, ajungând să fie de peste 10 ori mai mare față de nivelul din 1989, acesta îngreunând procesul întreg de management al carierei personalului militar.
Dar de ce să ne mai mirăm atunci când în minister se regăsesc, la nivelul cel mai înalt, foști parteneri de afaceri, așa cum este cazul secretarului de stat Aurel Lascu, coacționar și partener de afaceri cu actualul ministru al apărării naționale, ori când la Departamentul pentru Politica de Apărare și Planificare, structură abilitată de lege să coordoneze îndeplinirea obligațiilor asumate și care decurg din calitatea de membru NATO și al Uniunii Europene, avem un secretar de stat, pe domnul Viorel Oancea, care își aprofundează cunoștințele de limba engleză.
Credem că ministrul apărării naționale greșește fundamental atunci când, în contextul procesului de transformare a Armatei României, transferă efortul reformei către unitățile militare, în loc să restructureze din temelii toate structurile și direcțiile centrale ale ministerului.
Ne putem întreba, pe bună dreptate, care este performanța acestui ministru care arată o lipsă crasă de interes față de importantele probleme ale personalului armatei, dovedită de extrem de puținele vizite în unitățile militare, dar, mai ales, de notorietatea sa de doar 0,2%.
Halucinant este că, în timp ce tăiați veniturile militarilor, un studiu realizat de MApN arată că luați în calcul, domnule ministru, angajarea de ospătari – aproximativ 30 de persoane în fiecare unitate din țară – plătiți cu 2.000 lei pe lună, asta în condițiile în care un soldat câștigă doar 700 lei.
Și, dincolo de aceasta, în condițiile în care, mai nou, Ministerul Apărării Naționale renunță la ideea externalizării
serviciilor de hrănire, să înțelegem, domnule ministru, că doriți să avem o armată cu soldați ce îngrijesc de GAZ-uri și aleargă prin unități cu gamele și marmite? Pentru aceasta am depus atât de multe eforturi să devenim membri NATO?
Oare declarația potrivit căreia domnul Stănișoară afirma că, în opinia sa,„militarul român reprezintă spiritul național îmbrăcat în haină militară” și că „demnitatea ofițerului, demnitatea militarului este un lucru extrem de prețios” mai poate sta în picioare în fața militarilor români? Noi credem că nu.
## Propuneri
Nu mai subminați capacitatea operațională a Armatei Române!
Nu uitați, domnilor guvernanți, că armata poate fi evaluată pe două planuri, unul tehnic și unul uman. Tehnica, oricât de performantă ar fi, își arată valoarea numai prin măiestria militarilor care o operează.
Grija noastră este motivarea personalului din armată. După ce a fost restructurată și transformată, armata intră acum într-o criză profundă, văzându-se lipsită de perspectivă. Dacă veți continua ca până acum, vom rămâne, ca țară, cu armată doar pe hârtie.
Solicităm prim-ministrului și ministrului finanțelor publice ca următoarea rectificare bugetară să fie una pozitivă pentru Ministerul Apărării Naționale, astfel încât măcar cheltuielile de personal să fie acoperite, să nu mai avem reduceri de sporuri, drepturi bănești și probleme de personal, iar militarii să își primească integral toate sporurile și alte drepturi bănești restante.
Importante sunt și problemele sociale, iar, în cadrul acestora, cele legate de sistemul de salarizare.
În contextul actualelor discuții privind sistemul unitar de salarizare în sistemul bugetar, solicităm prim-ministrului și ministrului finanțelor publice să susțină promovarea unui capitol special în această lege, care să cuprindă norme specifice pentru militari, ca de altfel și pentru toate cadrele sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională.
Normele specifice trebuie să se reflecte în coeficienții de ierarhizare, ținând cont de privațiunile, restricțiile și interdicțiile pe care le are această importantă categorie socială în cariera profesională.
Solicităm Ministerului Apărării Naționale să susțină eliminarea limitei maxime de vârstă de 40 ani pentru soldați și gradați voluntari și menținerea acestora în serviciul militar, prin ordin al ministrului apărării naționale, cu condiția susținerii și promovării, anual, a testelor de aptitudini fizice și militare.
Totodată, solicităm MApN să depună toate eforturile necesare în sensul considerării vechimii în serviciu, în calitate de soldat sau gradat voluntar, ca vechime în serviciul militar, astfel încât această vechime să se ia în calcul la stabilirea pensiei.
Este deosebit de important ca acest izvor de resursă umană cu experiență în domeniul militar să fie lăsat să nu sece din cauza incompetenței ori incapacității manageriale a celor cu rangul de conducere cel mai înalt din armată.
Solicităm factorilor de decizie din Guvern, dar și din MApN să își concentreze cu adevărat atenția și eforturile pentru asigurarea protecției militarilor și a teritoriului național.
Solicităm demararea procedurilor pentru finanțarea a măcar unui program strategic destinat forțelor terestre, ținând cont că România are angajamente asumate la NATO, mai ales în ceea ce privește această categorie de forțe.
Considerăm că este mult mai important ca în acest moment atenția MApN să se concentreze pe:
– Programul strategic „Transportor blindat pentru trupe”; – Programul strategic „Autoturisme de teren blindate și neblindate”.
Ținând cont de constrângerile financiare, credem că Ministerul Apărării Naționale ar trebui să se concentreze pe aceste programe, urmând ca acelea privind achiziționarea de corvete să se poată demara atunci când condițiile financiare externe vor fi mai favorabile decât în prezent.
Solicităm Ministerului Apărării Naționale, Guvernului României și Consiliului Suprem de Apărare a Țării să ia în discuție cât mai repede demararea programului de înzestrare a forțelor aeriene române cu aeronave-multirol.
Este îngrijorător faptul că în jumătate de an nu s-a adoptat nicio măsură concretă în această privință, pentru că în 2012 aeronavele MIG-21 Lancer își epuizează resursa de zbor.
Armata înseamnă onoare și, tocmai de aceea, facem apel la un gest de onoare din partea dumneavoastră, domnule ministru, pentru a detensiona situația din armată. Dați-vă demisia!
Suntem siguri că plecarea dumneavoastră ar însănătoși mediul din instituție. Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.