Mario Ovidiu Oprea

## **Domnul Mario Ovidiu Oprea:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Eu mi-am intitulat declarația politică „România — bâlciul deșertăciunilor”.

Mi se pare că acest titlu ales pentru declarația mea politică este eufemistic față de realitatea cu care se confruntă românii de câteva luni încoace, mai exact de când, sub lozinca necesității reformării statului și îndeplinirii obligațiilor față de FMI, Guvernul PD-L—PSD, în traducere Guvernul Băsescu—Boc, îi conduce spre dezastru. Și pentru ca opera să fie completă, același Guvern a decis să-și asume, chipurile, răspunderea pentru câteva legi fundamentale a căror aplicare va influența, în mod direct și nefast, soarta câtorva generații de acum înainte, fiind vorba de educație, salarizare, reorganizarea instituțiilor publice.

Cu alte cuvinte, premierul Boc și echipa sa au hotărât să-și asume răspunderea în fața Parlamentului pentru a suplini lipsa unui real program anticriză care ar fi putut revigora, cât de cât, situația economică a țării.

După ce, la începutul mandatului, guvernanții și, nu în ultimul rând, șeful statului ne asigurau că în România nu există criză, Domniile Lor și-au petrecut un semestru acuzând vehement Guvernul Tăriceanu pentru așa-zise cheltuieli nesăbuite cu salariile și pensiile, după care s-au grăbit să perfecteze un acord cu FMI, deși acest lucru nu era foarte necesar.

După inflația de ordonanțe de urgență și după asumarea răspunderii pe Codul civil și Codul penal, cele două partide aflate la guvernare, profitând de apropierea campaniei electorale pentru prezidențiale, s-au lansat în atacuri reciproce, furibunde, aruncându-și unii altora acuzații. În realitate, este vorba de un fals conflict, pentru că atât PSD, cât și PD-L încearcă să confiște un fel de discurs de opoziție

pentru a capta, cât de cât, votul negativ, și toate acestea se petrec în timp ce în fiecare zi românii sunt amenințați ba cu concedierea, ba cu concediile fără plată, iar șeful statului, aflat de vreo 5 ani în campanie electorală, prins între o serbare câmpenească, o Sâmbra Oilor, o cașcavelă ori un dans țigănesc, privește cu mânie spre România muribundă și spre clasa politică incapabilă să-i grăbească sfârșitul.

Despre ceilalți, adică despre marea masă a cetățenilor acestei țări, nicio vorbă. Ei nu contează decât în măsura în care sunt clienții unuia sau altuia dintre partidele aflate la guvernare sau în măsura în care pot fi transformați într-o masă de manevră aducătoare de voturi, la o adică. Restul e tăcere.

Și ar mai fi ceva de adăugat. Incertitudinea cu care se confruntă angajații României, mai cu seamă cei din sistemul bugetar, determină o lipsă de motivare a acestora și, pe cale de consecință, blocarea, practic, a oricărei activități.

Stimați guvernanți,

## Domnule premier Boc,

În calitatea mea de senator al României, vă rog să vă concentrați asupra faptului că Parlamentul nu este subordonat Executivului, iar dumneavoastră, domnule Boc, nu ne puteți da pedepse asemenea Împăratului Roșu din poveste, și nici nu puteți transforma România din stat de drept în stat de drepți, așa cum spun și sindicatele. Nu eludarea democrației este calea spre reformarea statului român.