Márton Árpád Francisc

## **Domnul Márton Árpád Francisc:**

## Doamnă președinte,

## Doamnelor și domnilor deputați,

Eu nu am fost unul dintre acei deputați care pot să spună că au fost apropiați ai domnului Diaconescu, nici nu l-am cunoscut ca pe un lider cu care aveam o activitate comună între liderii grupurilor parlamentare.

Mai mult, datorită vârstei pe care o am, nici despre Partidul Național Țărănesc prea multe n-am știut, doar cât am învățat din cărțile de istorie comuniste. Am știut că a fost desființat, că liderii au fost închiși. Cât au stat în închisoare, care erau aceia, cunoșteam doar un nume: Maniu.

După 1989, din cauza acelor evenimente evocate aici, în ianuarie–februarie 1990, au fost arătați câțiva lideri – domnii Coposu, Rațiu, Cunescu, Câmpeanu și Diaconescu – ca niște dușmani ai poporului, care vor să aducă fascismul. Și eu am rămas cu niște resentimente față de acești oameni. Evident, televiziunea își făcea treaba pe care o știa destul de bine s-o facă, distorsionând evenimentele.

Când am ajuns, după alegeri, în București, m-am plimbat și eu pe la Piața Universității, și viziunea mea s-a cam schimbat. După evenimentele din Piața Universității deja am acceptat mai greu că în Partidul Național Țărănesc ar fi tipărite bancnote, dolari, mi se pare, că ei au împărțit anumite substanțe celor de la acel miting. Am auzit de devastarea acestui partid și, pe urmă, am ajuns să fim validați cu toții. Atunci abia l-am cunoscut pe domnul Diaconescu, un om, din spusele altora, pentru mine blând, modest, echilibrat, despre care, împreună cu partidul Domniei Sale, am constatat că suntem de aceeași parte a baricadei. Am luptat împreună pentru retrocedarea pământurilor și a pădurilor, am votat împreună împotriva Constituției din 1991 și am avut aceeași poziție, împreună, că nu suntem de acord cu toate prevederile acestei Constituții, dar trebuie să fie respectată.

În 1992, domnul Diaconescu a devenit liderul grupului parlamentar, parte desprinsă din Convenția Democratică, adică Partidului Național Țărănesc, ulterior devenit și Creștin Democrat, și PER, și tot un om modest, echilibrat, câteodată prea blând mi s-a părut. Au mai trecut 4 ani, și Domnia Sa a devenit președintele Camerei Deputaților.

Și, să-mi fie cu iertare, mai ales din partea persoanelor prezente aici, în această perioadă, de 22 de ani, cele două Camere au avut mai mulți președinți. În comisii, am avut foarte mulți președinți de comisii, vicepreședinți care au condus ședințele Camerelor, dar poate singurul speaker adevărat a fost domnul Diaconescu, pentru că, ceilalți colegi, mai dibaci, mai dictatorial, au încercat să-și impună punctul de vedere, au încercat să favorizeze pe unul sau altul dintre oratori și chiar să influențeze deciziile Camerei. Domnia Sa a rămas, în continuare, modest, echilibrat – pentru mine, în perioada aceea, prea echidistant și blând.

Fie-i țărâna ușoară!