Mihai Ungheanu

## **Domnul Mihai Ungheanu:**

Domnule președinte de ședință,

Declarațiile politice au rostul de a se adresa Parlamentului. Metoda de a începe cu 10 oameni în sală nu înseamnă însă atingerea scopului.

Permiteți-mi să încep.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Este cazul să vorbim înaintea datei de 15 martie 2008 despre clasa noastră politică și despre insuficiențele ei și altfel decât o face Traian Băsescu în intervențiile lui electorale. Și anul acesta va fi 15 martie, și anul acesta minoritatea maghiară din România va sărbători așa-zisa Revoluție ungară din 1848–1849 ca pe o sărbătoare europeană și mondială obligatorie pentru oricine.

Cu ceva ani în urmă, într-o ședință a Parlamentului României Géza Szőcs vorbea despre revoluția ungară pomenită ca despre o revoluție perfectă, ideală, care a adus numai binele și fericirea pe pământ și în fața căreia tot omul și, mai ales, românul trebuie să-și plece capul.

În 1990, pe 15 martie, în numele acestei revoluții „idealissime”, s-a permis de către Guvernul provizoriu al României un transport însemnat de turiști din Ungaria la Târgu-Mureș pentru a preaslăvi din nou frumoasa revoluție a ungurilor. Chiar provizoriu fiind, Guvernul de la București avea datoria să prevină atrocitățile care au urmat. Clasa politică românească, atunci revoluționară, și-a arătat de atunci slăbiciunea, dovedindu-se falimentară la capitolul identitate națională, interes național și prevedere politică.

De ce totuși la Târgu-Mureș? La 15 martie 1848 istoria consemnează citirea la Pesta și Pressburg Bratislava a unui manifest revoluționar inspirat de ideile revoluției de la Paris. Dar nu și în Transilvania, nu a existat niciun motiv ca revoluția de la Pesta și Pressburg din 15 martie să se sărbătorească în 1990 musai în Transilvania. Mai întâi, calendaristic vorbind, primele ecouri ale pseudorevoluției ungare de la 1848 s-au produs pe data de 22 martie la Cluj și pe 25 martie la Târgu-Mureș. În al doilea rând, pentru că acest manifest cerea unirea Transilvaniei cu Ungaria sub lozinca „Unire sau moarte!”, pe care ceilalți locuitori ai Transilvaniei, majoritari față de unguri, nu o doreau. Abia pe 23 martie 1848 a apărut la Târgu-Mureș știrea despre evenimentele din Ungaria și abia din acest moment s-au mișcat românii, dar într-un sens cu totul opus ungurilor.

Pe 25 martie, la Sibiu, Simion Bărnuțiu a lansat un manifest românesc în care cerea: „desființarea iobăgiei, libertatea individuală, libertatea națională și autonomia Transilvaniei”, adică refuzul unirii acesteia cu Ungaria.

Ce era și este de sărbătorit pe 15 martie în România modernă, când la 1848 evenimentele au percutat la Târgu-Mureș abia pe 23–25 martie?

Proclamația de la Pesta ne arată o revoluție a celor supra-puși contra celor supuși, specia de revoluție ungurească ce nu avea acordul românilor. Locuitorii Transilvaniei și Banatului erau forțați să treacă în subordinea statului inventat de Kossuth, fără limbă și fără drepturi naționale. Croații și sârbii au respins înglobarea teritoriilor croate și sârbe în Ungaria, așa cum o plănuise Kossuth și kossuthiștii, iar sașii s-au declarat de partea Austriei, refuzând unirea Transilvaniei cu Ungaria.