Mihai Ungheanu

Notă pentru exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarelor legi depuse la secretarul general al Senatului, conform prevederilor art. 17 alin. 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: — Lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2007 pentru modificarea art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European și a art. 92 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European; — Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2007 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European; — Lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2007 privind unele măsuri pentru mai buna organizare și desfășurare a alegerilor; — Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2007 privind unele măsuri referitoare la alegerea membrilor din România în Parlamentul European din anul 2007; — Lege pentru modificarea art. 77 din Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar; — Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 42/1997 privind transportul naval; — Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2006 privind înființarea Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației; — Lege privind intrarea, staționarea, desfășurarea de operațiuni sau tranzitul forțelor armate străine pe teritoriul României;

576 cuvinte

Discurs

## **Domnul Mihai Ungheanu:**

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor colegi,

Intervin, pentru că nu vreau să treacă această zi fără a vorbi despre limba română.

Presa ne aduce la cunoștință un lucru privit cu o anumită detașare, că, într-un document de circulație internațională, România, ca parte, și, alături, Republica Moldova au semnat, în comun, un text în care limba celor dintre Prut și Nistru este intitulată limbă moldovenească.

Acea limbă nu este limbă moldovenească, ci este limba română!

Foarte multă vreme, în cultura română, în universitatea românească s-a lucrat în vederea cultivării acestei limbi. Numai Stalin, în 1924, inventând o Republică Transnistreană, a ajuns să definească limba română de acolo ca limbă moldovenească, adică altceva decât limba română.

Problema este nu numai politică, ci este și de identitate. Este limpede că diplomații români trebuiau să fie foarte atenți cu acest lucru, că nu ar fi trebuit să accepte, că trebuiau să negocieze și că documentul în cauză trebuia să cuprindă, ca limbă de cealaltă parte, limba română. Concesia făcută este mai mult decât o concesie, este o cedare, este un abandon foarte ciudat, creat de unii politicieni români, care, altfel, pozează în figuri savante, oameni de cultură, de orizont european, neglijează lucruri elementare în ceea ce îi privește pe români, România și cultura noastră.

În anii ’50, vreau să vă reamintesc, s-a predat în universități o variantă, mai ales prin Alexandru Graur, cum că această limbă vorbită între Prut și Nistru de români este limbă moldovenească. Alături, a existat academicianul Alexandru Rosetti, care vorbea despre limba dintre Prut și Nistru ca limbă română. Bătălia a continuat. Faptul că acolo se vorbește românește ne-o arată literatura care se scrie acolo, ne-o arată cărțile lui Vieru, Dabija. Acolo a fost o resurecție literară excepțională legată de generația Nichita Stănescu și Adrian Păunescu.

Cum și-au permis diplomații români, Guvernul României, să accepte, într-un document internațional, o asemenea concesie, care, în loc să-i ajute pe românii de acolo să-și păstreze identitatea, îi ajută să și-o piardă, pentru că este o mască nouă pentru niște oameni care erau și se consideră români, care au militat pentru România și a căror limbă este limba română.

Ion Ungureanu, ministrul lor de cultură, un mare regizor de teatru, a militat pentru acest lucru și le-a spus: „Vreau să-mi arătați dicționarul de la limba română la limba moldovenească”. A apărut și această performanță, ca un dicționar de limbă română să aibă opus cuvinte moldovenești. De fapt, sunt aceleași cuvinte, dar „performanța cea mare” este inadmisibilă și greu de iertat acestui Guvern Tăriceanu, care și în alte chestiuni de politică externă s-a purtat ca și când tradiția românească nu ar exista și cultura românească ar fi zero.

Deci este de neiertat că, în negocierile care au avut loc, s-a putut accepta și s-a semnat un document în care partea românească recunoaște că acolo se vorbește altă limbă decât limba română.

În contextul ședinței