Mihail Hărdău

## **Domnul Mihail Hărdău:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Înainte de a susține declarația politică, aș dori să vă reamintesc că astăzi se încheie un an de când am depus jurământul ca senator.

Declarația mea politică este intitulată „Despre cei trei D: diviziunea, delimitarea, dihotomia – procese încă reversibile”.

Se împlinește un an de când, în această aulă, am depus jurământul în calitate de senator PD-L al Parlamentului României.

Vă mărturisesc că azi sunt în egală măsură mândru și nu de puține ori rușinat, trist, chiar și nemulțumit de această calitate. Mă simt onorat că resursele mele interioare mi-au dat puterea de a fi constant comportamental în cinste și onestitate, indiferent de situații, indiferent de modul în care mercenarii scrisului sau ai imaginii pe sticlă s-au străduit să mă poziționeze în situații artificial construite.

Despre diviziune:

După un an de activitate în acest for suprem, elitist, după imaginea mea anterior conturată, constat o divizare în modul de poziționare, constat existența a două tipologii la membrii Senatului.

Puțin peste jumătate dintre senatori prezenți mereu, activi în procesul legislativ, firesc și corect de altfel, sunt confruntați și iritați foarte adesea de absenteismul constant al celorlalți colegi, pe care i-aș defini drept „o aristocrație senatorială”.

Participarea inegală a senatorilor la efortul legislativ, deși creează permanent greutăți, întârzieri și repetiții, de multe ori

penibile, nu se manifestă la fel în momentul ridicării salariilor, a indemnizațiilor și a sumelor forfetare, când se constată o prezență uimitoare de sută la sută, demnă de cartea recordurilor.

Dar de ce ar avea unii parlamentari alt statut decât alții? De ce ar avea alte obligații de respectare a programului de lucru decât orice alt cetățean? Oare conștiința lor de salariați de la buget este mai puțin puternică decât a funcționarei de bancă, a educatoarei de grădiniță sau a poștașului care aduce pensia? Sunt ei exonerați de obligația prestării serviciului în slujba clientului plătitor, în cazul nostru a celor care ne-au trimis aici, onorându-ne cu o încredere de care trebuie să fim demni și responsabili?

Este timpul ca programul de lucru să fie respectat de toți, fără excepții. Trebuie să constat, nu fără oarecare malițiozitate, că noi, senatorii, dimineața, la început de program, suntem români get-beget, debuturile ședințelor fiind marcate de întârzieri considerabile – ca și azi, de exemplu –, dar la sfârșit de program ne transformăm subit în adevărați nemți și finalizăm la oră fixă ziua de lucru. Este o performanță, nu-i așa?

Prin ceea ce v-am relatat, am dorit să evidențiez o anumită diviziune comportamentală existentă la nivelul Camerei superioare. După cum ați sesizat, nu am spus nimic de apartenența politică. Situația este transpartinică, aspect care, în mod sigur, este sau poate fi folositor pentru regândirea regulamentului nostru de funcționare.