Vă mulțumesc, domnule senator. Îl invit la cuvânt pe domnul ministru Mihai Stănișoară. Aveți cuvântul, domnule ministru.
## **Domnul Mihai Stănișoară** _– ministrul apărării naționale_ **:**
Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor senatori,
În introducerea răspunsului la textul moțiunii simple, vă rog să-mi permiteți să fac următoarele precizări.
Se afirmă că toți miniștrii apărării și toate guvernele au încercat, începând cu anul 1990, să crească nivelul de trai al militarilor și să ia acele măsuri care să nu afecteze veniturile acestora.
Uitați să spuneți, domnilor inițiatori ai moțiunii, că în decurs de 20 de ani Armata României a fost, poate, domeniul cel mai intens restructurat și că reforma acestuia a presupus și presupune costuri care se răsfrâng, deopotrivă, atât în stadiul actual al înzestrării armatei, cât și în nivelul de trai al tuturor angajaților Ministerului Apărării Naționale.
Insist să contrazic afirmația dumneavoastră referitoare la așa-zisul haos din armată indus de măsurile actualului Guvern. Nu există o performanță tristă a ministrului apărării naționale și cu atât mai puțin putem vorbi de haos în sistemul militar. Militarii și angajații civili ai Ministerului Apărării Naționale sunt, așa cum, în fond, și dumneavoastră recunoașteți, un model pentru societatea românească. Există, în mod firesc, o preocupare a tuturor cetățenilor acestei țări pentru a suporta în condiții de demnitate și solidaritate socială efectele acestei crize financiar-economice care își arată astăzi colții și în România, iar armata nu face excepție.
Invocarea curbei de sacrificiu la care este supusă armata prin măsurile luate de actualul Guvern este doar o reprezentare superficială a problemelor cu adevărat importante ale României în actualul context internațional. Aprecierea referitoare la curba de sacrificiu este neconformă cu realitatea, în condițiile în care actualul Guvern ia măsuri economico-financiare validate și agreate de foruri internaționale recunoscute tocmai pentru a susține moneda națională și a conserva puterea de cumpărare a cetățenilor acestei țări, aplicând în mod practic principii precum solidaritatea și echitatea socială.
Se cuvine menționat că incriminata rectificare bugetară a fost necesară cel puțin din următoarele motive:
– necesitatea reconfigurării bugetului, ca urmare a modificării semnificative a principalilor indicatori macroeconomici, în special în ceea ce privește creșterea reală a produsului intern brut, în 2009, de la 2,5%, prognozat cu ocazia aprobării bugetului de stat, la minus 4%; – în al doilea rând, necesitatea suplimentării cheltuielilor la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu circa 1,34 miliarde de lei, în special pentru a suplimenta sumele alocate protecției sociale, și la Ministerul Finanțelor Publice, circa 1,82 miliarde de lei, ca urmare a creșterii costurilor finanțărilor și, nu în ultimul rând, pentru alimentarea fondurilor speciale;
– în al treilea rând, imperativul dirijării cheltuielilor publice spre investiții în sectoare care ar permite relansarea cât mai rapidă a ciclului economic, cu impact direct asupra creșterii economice.
Măsurile luate la nivelul Ministerului Apărării Naționale nu au ca scop în sine reducerea veniturilor militarilor, ci doar amânarea de la plată, temporar, a două sporuri specifice activității derulate de către militari. Accentuez faptul că aceste sporuri nu au fost anulate, ci doar amânate temporar.
Domnilor senatori inițiatori ai moțiunii,
Îmi reproșați că nu am protestat public, în fond, îmi reproșați că nu am făcut un exercițiu de imagine, pentru că, știm toți, în fapt, în Guvern s-a decis rectificarea negativă a bugetelor tuturor ministerelor, inclusiv al apărării.
Eu țin doar să precizez faptul că un protest public al unui ministru de resort pentru o astfel de măsură nu garantează neaplicarea acesteia și este total neproductiv.
Mai mult decât atât, un discurs politic pe teme legate de apărare și securitate, în special referitor la resursele financiare disponibile pentru aceste domenii, în afara contextului tehnic, preponderent economico-financiar, de astăzi, este doar simplă demagogie.
Guvernul Boc gestionează astăzi o situație dificilă, care impune o serie de măsuri nepopulare, dar absolut necesare, tocmai pentru asigurarea sustenabilității activității economicosociale la nivelul întregii societăți.
Situația dificilă de astăzi a fost creată și accentuată de faptul că Guvernul liberal a lăsat vistieria goală și mari datorii.
De altfel, în timp, Guvernul liberal a avut o atitudine față de armată caracterizată foarte bine de declarația din 31 octombrie 2007 a fostului premier, conform căreia investițiile în apărare nu sunt o prioritate pentru România și, ca atare, nu ar fi înțelept să alocăm atât de mulți bani pentru cheltuieli militare.
În această situație, este greu de imaginat nonșalanța utilizării de către PNL a unor concepte precum: finanțarea armatei, priorități, înzestrare, angajamente asumate față de NATO, programe strategice și așa mai departe.
Prosperitatea invocată de dumneavoastră, în strânsă interdependență cu securitatea, confirmă, în fond, utilitatea măsurilor inițiate de actualul Guvern, cu impact la nivel național.
Cuvintele grave utilizate de dumneavoastră în textul moțiunii, precum „semnal de alarmă” și „situație disperată”, sunt elemente ce țin mai degrabă de un registru retoric și mai puțin de o realitate obiectivă.
Referirea repetată, în textul moțiunii, la rolul Președintelui României în domeniul securității denotă faptul că acțiunea dumneavoastră nu este altceva decât o platformă de afirmare a unui mesaj strict electoral.
Tocmai de aceea, o să vă răspund concret la elementele pe care le-ați semnalat în textul moțiunii.
Vreau să menționez că privesc în mod responsabil și realist problemele de fond ale Armatei României. Trebuie însă să admiteți că avem de-a face cu o situație de criză la nivel global, care impune o serie de constrângeri obiective asupra oricărui domeniu de activitate și, implicit, asupra domeniului apărării.
Criza economică și financiară are o reprezentare imediată, este ceva palpabil și, pe deasupra, nu face nicio discriminare din punct de vedere economic și social.
Domeniul apărării este parte integrantă a securității naționale și, deși distinct în compunerea securității, cu probleme specifice, acesta trebuie abordat dintr-o perspectivă mai largă și în acord cu o realitate obiectivă, și nicidecum ca pe o proiecție ideatică.
Dacă se poate vorbi despre o întâmplare nefericită, atunci aceasta nu poate fi decât prezența liberală la conducerea Ministerului Apărării în perioada 2005–2008, atunci când prosperitatea era omniprezentă în societatea românească și creșterea economică era cea mai mare din întreaga Uniune Europeană. Cu toate acestea, guvernarea liberală a făcut prea puțin sau aproape nimic pentru militarii de care astăzi vă pasă atât de mult, relevantă în acest sens fiind declarația din 14 octombrie 2008 a președintelui de atunci al PNL, domnul Tăriceanu, prin care ni s-a administrat o lecție despre legătura dintre apărare și securitate națională. Citez: „De la preluarea mandatului, bugetul a fost îndreptat, în primul rând, către asigurarea elementelor esențiale securității naționale, respectiv pentru educație, sănătate, securitate alimentară, fără să fie investite fonduri în echipamente care ruginesc și se demodează”.
## Doamnelor și domnilor senatori,
Motivele prezentate ca stând la baza acestei moțiuni sunt tributare unei percepții false și unei atitudini politice duplicitare. Se face trimitere la o lipsă de viziune politică privind gestionarea problemelor complexe ale apărării, cu efecte mai mult sau mai puțin nefaste în ceea ce privește statutul României în calitate de membru al NATO și UE.
Armata României este o instituție matură, ale cărei reflexe acționale și funcționale nu depind de efemeritatea atitudinilor politice. Acest fapt permite ministrului apărării naționale să lucreze efectiv, discret și cu responsabilitate, împreună cu echipa sa, să identifice concret soluții, în acord cu constrângerile obiective deja enunțate.
Viziunea politică există, și ea este exprimată în Strategia națională de apărare, aprobată de Parlamentul României în luna noiembrie 2008. Guvernul liberal nu a reușit, însă, să supună aprobării Parlamentului României Carta albă a apărării pentru perioada 2005–2008.
Strategia militară a României și strategia de transformare a Armatei României se află în stadiul de proiect, elaborarea acestora fiind coordonată în mod direct de Statul Major General.
Prin structura specializată a Ministerului Apărării Naționale, am inițiat, încă din martie actual, elaborarea unui studiu intitulat „Revizuirea apărării strategice”, studiu absolut obligatoriu în contextul geostrategic actual.
În ceea ce privește planificarea apărării, Ministerul Apărării Naționale lucrează, în momentul de față, pe baza Directivei de planificare a apărării nr. 9 pe perioada 2009–2014, aprobată de ministrul apărării în anul 2008, în timp ce Directiva nr. 10, pe perioada 2010–2015, se află în stadiul de proiect, urmând a fi aprobată în luna decembrie 2009. În acest context, procesul de planificare a apărării a avut ca scop principal modernizarea sistemului de planificare, programare bugetară și evaluare Armată a României printr-o gestionare corelată și eficientă a resurselor alocate prin buget, precum și asigurarea instrumentelor exercitării controlului democratic asupra sistemului militar.
## Doamnelor și domnilor senatori,
România și-a asumat față de NATO angajamentul de a menține cheltuielile de apărare necesare sprijinirii reformei și creșterii interoperabilității forțelor armate la un nivel de 2,38% din PIB. Ultimul Guvern care a respectat acest lucru a fost Guvernul PSD din perioada 2000–2004. Începând cu anul 2005, acest angajament nu a fost respectat, alocându-se Ministerului Apărării Naționale un buget redus: în anul 2005 – 1,99% din PIB; în 2006 – 1,85% din PIB; în 2007 – 1,63% din PIB; în anul 2008 – 1,5% din PIB. Aceste cifre spun un singur lucru: guvernarea liberală, în condiții de creștere economică, nu a alocat resursele financiare asumate ca obligații de statul român, dar insistă astăzi ca, în perioadă de criză financiară, actualul Guvern să facă acest lucru.
Bugetul apărării este parte a bugetului de stat și orice presiune negativă asupra acestuia din urmă se răsfrânge, implicit, și asupra bugetului apărării. Prin urmare, amplul proces de transformare parcurs în ultimii ani de Ministerul Apărării Naționale s-a efectuat în condițiile alocării unor resurse limitate, fiind afectată, în special, susținerea înzestrării Armatei României, cu impact negativ în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor asumate față de NATO și Uniunea Europeană.
Impactul negativ generat de cele cinci rectificări bugetare din anul 2008, trei prin ordonanțe de urgență, una prin ordonanță simplă și una prin hotărâre a Guvernului, precum și obligațiile de plată restante din 2007, în valoare de circa 100 milioane de euro, a determinat perturbări majore în procesul de planificare a apărării, materializat în numeroase modificări ale documentelor de planificare, amânarea unor programe de înzestrare, precum și multiple reevaluări ale priorităților.
Evoluția bugetului apărării în 2008 este demnă de a fi dezbătută mai pe larg. Astfel, în perspectiva alegerilor locale din anul 2008, bugetul Ministerului Apărării Naționale a fost
diminuat cu 800 de milioane de lei, cu promisiunea că va fi reîntregit ulterior. După alegeri, reîntregirea a avut loc în două tranșe: una de 226 de milioane de lei în 16 iunie și alta de 144 de milioane de lei în 24 septembrie. Cea din septembrie, nefiind operată pe destinațiile corecte, a necesitat rearanjarea bugetului pe titluri prin hotărâre de guvern în luna noiembrie. Gaura creată prin stimularea clientelei politice liberale în vederea alegerilor parlamentare din 30 noiembrie trebuia acoperită, așa că pe 25 noiembrie s-au mai tăiat, preventiv, 200 de milioane de lei, iar în luna decembrie, constatându-se că vistieria este goală, nu s-au deschis credite în valoare de 95 de milioane de lei. Drept rezultat, din bugetul pe anul 2009, am fost nevoiți să achităm obligații de plată restante din anul 2008 în valoare de peste 130 de milioane de lei, adică peste 30 de milioane de euro.
Astăzi, în condițiile crizei economice mondiale, conform Raportului general privind analiza planificării apărării NATO 2008–2009, care a fost prezentat săptămâna trecută la Reuniunea formală a miniștrilor apărării, este de așteptat ca în 2009 numai patru aliați să cheltuiască 2% sau mai mult din PIB pentru apărare. Cele patru țări sunt: Statele Unite, Grecia, Marea Britanie și Albania.
Sporurile la care se face referire în textul moțiunii nu sunt nici tăiate, nici anulate, ci, așa cum v-am precizat mai devreme, sunt doar amânate de la plată până în momentul în care Ministerul Apărării Naționale va dispune de sumele necesare pentru plata acestora.
Mai mult decât atât, la nivelul întregului Minister al Apărării Naționale a existat o comunicare la toate nivelurile pentru a conștientiza personalul armatei că măsura amânării de la plată a unor sporuri este temporară, dictată de constrângerile bugetare.
Am convingerea că Ministerul Apărării Naționale va putea acoperi toate costurile de personal pe tot parcursul anului 2009. Personal, am încredere în militarii români, în capacitatea lor exemplară de a se mobiliza și de a înțelege corect măsurile temporare inițiate de conducerea Ministerului Apărării Naționale.
În ceea ce privește optimizarea bugetării în domeniul apărării, se știe foarte bine că procesele din cadrul sistemului de planificare, programare bugetară și evaluare din Armata României sunt unele complexe și presupun o planificare multianuală. Acest sistem de planificare se bazează, deopotrivă, pe elemente ce exprimă un nivel de ambiție al națiunii române în domeniul apărării, cât și pe nevoile concrete generate de o realitate imediată.
Optimizarea bugetării, reprioritizarea obiectivelor în acord cu resursele disponibile și adoptarea unei reacții adecvate nu sunt un proces ce se derulează brusc și peste noapte, și nici nu decurg perfect din programarea multianuală realizată de fostul Guvern.
## Doamnelor și domnilor senatori,
85% din echipamentele aflate în dotarea Armatei României au resursa depășită, dar acest lucru nu își are cauza în alocările bugetare ale actualului Guvern. Aș putea să întreb: ce ați făcut timp de patru ani în acest domeniu, domnilor liberali? Am și răspunsul: aproape nimic!
Există o continuitate istorică din anii ’90 și, în unele cazuri, de dinainte de 1989 în ceea ce privește tehnica și echipamentele din dotarea Armatei României. Intrarea
României în NATO a presupus stabilirea unor priorități în ceea ce privește restructurarea și dotarea forțelor armate.
Din punct de vedere teoretic, putem clama sus și tare că Armata României trebuie să se doteze cu cele mai performante echipamente și tehnologii militare. Din punct de vedere practic și din considerente de minimă înțelepciune politică, se impune să identificăm exact cum putem face acest lucru și care sunt costurile pe termen mediu și lung pe care societatea românească, în ansamblul său, trebuie să le suporte pentru a putea operaționaliza un anume nivel de ambiție în acest domeniu.
Este adevărat, domnilor senatori, Ministerul Apărării Naționale are în vedere derularea unor proiecte majore de achiziții în domeniul său de competență. Dintre programele de înzestrare, șase au fost declarate prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării ca fiind programe de importanță strategică, corespunzând intereselor esențiale de securitate a țării, angajamentelor asumate de România în cadrul organizației euroatlantice și necesităților Ministerului Apărării Naționale pentru îndeplinirea obiectivelor forței.
Acestea sunt: în cadrul Programului major „Forțe terestre”, transportor blindat pentru trupe și autoturisme de teren blindate și neblindate; în cadrul Programului major „Forțe aeriene”, avion-multirol și sisteme de rachete sol–aer cu bătaie mare, iar în cadrul Programului major „Forțe navale”, corveta multifuncțională și vânătorul de mine.
Nu există nicio incertitudine în ceea ce privește aceste programe strategice, există doar o atitudine prudentă în promovarea, după o evaluare multidimensională corectă în actualul context economic, la nivel global, a unor inițiative care vor angaja financiar, pe termen lung, statul român.
În ceea ce privește aeronava IAR-99 „Șoim”, Ministerul Apărării Naționale este interesat de acest produs, în condițiile în care producătorul SC „Avioane” – SA Craiova poate fi un agent economic parte a unui sistem funcțional în domeniul industriei de apărare. Problemele din industria de apărare sunt, în mod cert, rezultatul incapacității Guvernului anterior de a revigora în mod real acest domeniu.
Aveți dreptate doar parțial când dați exemplul aeronavei MIG-21 Lancer în ceea ce privește rezerva de resurse de zbor pe termen scurt. Dacă analizăm gradul de disponibilitate al acestui tip de tehnică militară în perioada 2005–2008, putem constata că acesta a variat în intervalul 50–56%. În anul 2009, prin măsurile active inițiate la nivelul Satului Major al Forțelor Aeriene, gradul de disponibilitate este de 62%. Practic, se optimizează utilizarea acestui tip de tehnică, chiar în condițiile existenței unor resurse financiare reduse.
Orice speculație, de orice natură, prin care se încearcă identificarea unei legături între cazul Ciorogârla și Programul de înzestrare de importanță strategică – avion-multirol nu reprezintă altceva decât o asociere forțată prin care se dorește, în mod politicianist, exploatarea senzaționalului și captarea atenției publice.
De altfel, domnilor liberali, trebuie să o spunem, aveți o mare contribuție la lipsa unei decizii privind avionul-multirol.
Referitor la înlocuirea sistemelor de apărare antiaeriană VOLHOV și S-60, există o decizie cu privire la chestionarea mai multor sisteme de rachetă. Aceste proiecte se află în diverse stadii de realizare și se vor materializa în funcție de resursele financiare avute la dispoziție.
Mai mult, în luna mai 2009 a fost adoptată o hotărâre de guvern pentru achiziția sistemului integrat de arme SHORAD/VSHORAD. Pentru inițierea efectivă a procedurii de atribuire sunt deja în derulare activitățile de elaborare a documentației aferente.
Programul de înzestrare de importanță strategică – corvetă multifuncțională se desfășoară începând cu anul 2005 și nu reprezintă o surpriză a activității derulate la nivelul Departamentului pentru Armament din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Astfel, în perioada 2005–2008 s-a elaborat documentația specifică, în anul 2007 Consiliul Suprem de Apărare a Țării a decis că acest program este de importanță strategică pentru statul român, iar în luna august 2008 acest program a obținut avizul prealabil al Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost înaintat spre avizare Guvernului României. Prin urmare, acest Program — corveta multifuncțională a fost generat și a avut susținerea conducerii liberale a Ministerului Apărării.
Doamnelor și domnilor senatori liberali,
Constat cu uimire că exemplele invocate de dumneavoastră în textul moțiunii, cu privire la diverse forme de protest sau atitudini și comportamente nespecifice militarilor, inclusiv cu doza de spectaculozitate împrumutată din mass-media, nu sunt altceva decât expresia încercării inițiatorilor moțiunii de a găsi confirmări cu orice preț ale propriilor lor supoziții. Supozițiile dumneavoastră nu au fundament real, exemplele citate neexistând în realitate.
Problema personalului în cadrul Ministerului Apărării Naționale este un aspect gestionat în condiții de performanță.
În momentul de față, numărul funcțiilor din structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale reprezintă 1,65% din totalul funcțiilor existente în armată.
Personalul din Direcția Management Resurse Umane a Ministerului Apărării Naționale și personalul din Direcția Personal și Mobilizare, din cadrul Statului Major General, reprezintă 12,8% din necesarul de funcții al structurilor centrale, respectiv 0,21% din totalul funcțiilor existente în armată.
Pentru statele membre NATO și UE nu există un standard în domeniu, ponderile amintite depinzând de tradițiile militare și specificul național.
Amalgamarea problemelor de personal cu cele legate de știri senzaționale, precum și cu referiri tendențioase la adresa unor secretari de stat din cadrul Ministerului Apărării Naționale confirmă, în fond, faptul că, prin această moțiune simplă, inițiatorii acesteia nu sunt preocupați în mod real de problemele de fond ale Armatei Române, ci, mai degrabă, de a cultiva o percepție greșită, inclusiv la nivelul Parlamentului României, cu privire la rolul și starea sistemului militar în actualul context socio-economic.
Conducerea Ministerului Apărării Naționale nu transferă reforma doar la nivelul unităților militare. Dovada unei atitudini realiste și în acord cu nevoile reale de redimensionare a unor structuri centrale în cursul anului 2009 este că numărul de funcții din cadrul acestora a fost redus cu 20%.
Nimic nu este mai halucinant decât să constați că în textul moțiunii sunt aduse exemple care, practic, nu pot fi materializate în realitate. Astfel, nu există nici măcar o bază legală pentru a angaja în Ministerul Apărării Naționale ospătari, pe salarii de 2.000 de lei.
## Doamnelor și domnilor senatori,
În calitate de ministru al apărării naționale și de cetățean al acestei țări, îmi mențin afirmațiile referitoare la importanța demnității militarilor din Armata Română și la faptul că militarul, în general, reprezintă spiritul național în uniformă.
Tocmai din acest motiv, militarilor nu li s-au tăiat, și nici anulat sporurile, ci doar au fost amânate temporar de la plată. Tocmai de aceea, la nivelul Ministerului Apărării Naționale există o reală preocupare pentru soarta soldaților și a gradaților voluntari, în sensul acordării acestora a unor drepturi, beneficii pentru perioada lucrată în armată prin modificarea și completarea Legii nr. 384/2006.
Se cuvine menționat că, pe parcursul anilor 2007–2008, Ministerul Economiei și Finanțelor a respins, în mod repetat, proiectul noii Legi privind statutul cadrelor militare, care viza, în principiu, măsuri statutare, în concordanță cu tendințele și practicile din armatele statelor membre NATO și UE, precum și de creștere a atractivității profesiei militare prin modificarea cuantumurilor salariale.
De asemenea, în aceeași categorie a nereușitelor anterioare, putem include și proiectul noului „Ghid al carierei cadrelor militare”, a cărui intrare în vigoare va fi posibilă numai după aprobarea Legii privind statutul cadrelor militare, întrucât prevederile celor două proiecte sunt conceptual corelate.
Conducerea Ministerului Apărării Naționale va sprijini formularea, în cadrul Legii unice de salarizare în sistemul bugetar, a acelor idei, principii și măsuri care să permită obținerea de către toți militarii a acelor venituri corecte, în acord cu importanța și specificul activității militare.
Îmi exprim convingerea că Senatul României, acei politicieni responsabili și capabili să se extragă unui joc politic mărunt, dornici, în mod real, de a servi interesele fundamentale ale statului român, vor înțelege corect, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere politic, faptul că Armata României este o preocupare și o prioritate de zi cu zi a actualei conduceri a Ministerului Apărării Naționale și că măsurile inițiate de aceasta sunt în acord cu resursele actuale ale țării și cu programul de guvernare validat de forul legislativ.
Doamnelor și domnilor senatori,
Cele prezentate demonstrează că moțiunea simplă nu are obiect în fapt și că reprezintă doar un exercițiu de imagine prin care opoziția încearcă să capteze atenția opiniei publice. Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.