Mircea Diaconu

## **Domnul Mircea Diaconu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să ne fie indiferent, cu atât mai mult nimic din ceea ce este românesc nu trebuie să ne fie indiferent.

Spun asta pentru că am senzația, mai ales în ultimele zile, că trăim ceea ce poetul a denumit, din păcate, atât de exact și adevărat, „repetabila povară”.

Spun asta pentru că în Italia, deși departe de noi, prin câțiva dintre concetățenii noștri, retrăim ceea ce noi, la rândul nostru, am trăit și am plătit, din păcate, în 1977. Aproape la fel.

Din păcate, și în Basarabia se întâmplă tragic cam ceea ce s-a întâmplat în 1989 la noi. Mă refer, în primul rând, la suferințele umane, la neîmplinirile colective din acea zonă.

Nu putem rămâne indiferenți. Ceea ce spun eu este nepolitic, este uman, pur și simplu.

Pentru că și într-o parte, și în cealaltă ceea ce, în final, ne doare se numește ireversibil moarte, vă rog din suflet să păstrăm un moment de reculegere pentru toți.