Stimaþi colegi, în primul rând, se impune o întrebare vizavi de semnatarii acestei moþiuni, dacã vreunul dintre dânºii îºi retrage semnãtura. Înþeleg cã nu.
Permiteþi-mi sã dau cuvântul domnului ministru Vasile Dâncu pentru a prezenta rãspunsul la moþiune, informându-vã cã primul-ministru ar fi dorit sã participe la aceastã dezbatere.
Din pãcate, programul pe care ºi l-a fixat de mult timp, e vorba de deplasarea la Timiºoara, tocmai în momentul istoric deosebit, 17 decembrie, la o întrunire la Timiºoara... ºi, în consecinþã, raportul care va fi prezentat este prezentat în numele primului-ministru ºi al Guvernului României.
Domnule ministru Vasile Dâncu, vã ascultãm.
## **Domnul Vasile Dîncu** Ñ _ministrul informaþiilor publice_ **:**
## Domnule preºedinte,
Doamnelor ºi domnilor senatori, Stimaþi invitaþi,
Este o deosebitã onoare pentru mine ca, în calitate de ministru în Guvernul României ce are în responsabilitate ºi problema relaþiilor interetnice, sã vã prezint punctul de vedere al Executivului cu privire la ceea ce face obiectul acestei moþiuni, o presupusã incapacitate a Guvernului de a asigura exercitarea autoritãþii statului pe întreg teritoriul þãrii.
Dacã acesta este obiectul moþiunii, atunci avem de-a face cu o falsã problemã, pentru cã iniþiatorii acestei moþiuni au pornit de la o premisã eronatã, bazatã pe câteva declaraþii care se refereau la un risc privind pierderea autoritãþii, ºi nu la o stare de fapt. În sensul precizat de autorii moþiunii, nu existã o pierdere a autoritãþii statului român, iar ameninþarea la care se referã, de fapt, este vizibilã doar în interiorul unor încercãri de speculaþii logice.
Credem cã ar fi fost normal ca autorii moþiunii sã-ºi spunã propria opinie asupra situaþiei din Harghita ºi
Covasna. Sã nu ºtie oare distinºii senatori ai P.N.L. ce se întâmplã în þarã?! Încercarea de a plasa moþiunea doar în limitele aºa-zisei contradicþii între declaraþiile unor membrii P.S.D. sau prin juxtapunerea unor declaraþii cãrora li s-a deturnat semnificaþia contextualã nu-i absolvã pe iniþiatori în a prezenta un punct de vedere propriu, ceea ce ar însemna o poziþie politicã.
O primã concluzie ar putea fi aceea cã avem de-a face cu o atitudine de neangajare ºi cu o încercare de retoricã politicã pentru a câºtiga la bursa popularitãþii.
Iatã, deci, erori majore care fac din obiectul acestei moþiuni o pseudoproblemã, ceea ce nu are nici o legãturã cu prioritãþile actuale ale României ºi care demonstreazã cã, în jocul politic, unii colegi din opoziþie, în lipsa unor alternative credibile la politica actualã a Guvernului, sunt gata sã speculeze orice numai ºi numai pentru vizibilitate în spaþiul public.
Nu se poate vorbi de o pierdere a autoritãþii statului, nici pe întreg teritoriul þãrii, cum apare în titlu, ºi nici în judeþele Harghita ºi Covasna, cum, exclusiv, apare în argumentare.
ªi, dacã tot discutãm despre autoritatea statului, trebuie sã spunem de la bun început cã autoritatea presupune o relaþie în care cei guvernaþi recunosc guvernanþilor dreptul de a lua decizii ºi a gestiona treburile obºteºti. Autoritatea este legatã de legitimitate, iar în decembrie 1989 nu am asistat la pierderea autoritãþii instituþiilor statului, pentru cã ele erau de mult ilegitime în faþa cetãþenilor, ci la o pierdere a puterii acestora de a se impune ºi de a constrânge, fãrã a avea nici o legãturã cu acceptarea acestei puteri.
Dupã 1989 alegerile sunt cele care au legitimat noile instituþii ale statului ºi, pas cu pas, a fost consolidatã încrederea cetãþeanului în principiile ºi regulile democraþiei, iar autoritatea insituþiilor statului a fost reclãditã pe principii democratice. Dupã 12 ani de la acele momente, România este consideratã a fi o þarã democraticã, ºi a acuza acum Guvernul de pierderea totalã a autoritãþii statului pe întreg teritoriul þãrii nu poate semnifica altceva decât fie o stãpânire sumarã a unor concepte politice fundamentale, fie o negare iraþionalã a progreselor pe care România le-a fãcut pentru a asigura o funcþionare democraticã a instituþiilor, prin efortul tuturor partidelor politice. Cea mai importantã contribuþie a tuturor politicienilor români, de la toate nivelurile, din toate partidele, este construcþia instituþiilor democratice ºi, prin aceasta, a autoritãþii statului.
Negãm aceastã realizare deosebitã a poporului român tocmai acum, când Europa recunoaºte cã instituþiile fundamentale ale statului asigurã democraþia ºi viaþa socialã liberã?!
Noi toþi, putere ºi opoziþie, împreunã, am creat în cei 12 ani de democraþie autoritatea instituþiilor statului, domnia regulilor ºi legislaþia aferentã.
Nu e cel puþin bizar sã veniþi acum ºi sã negaþi, într-un fel, chiar ºi propria contribuþie la construcþia democraticã a României?!
Þara noastrã respectã normele internaþionale în ceea ce priveºte protecþia drepturilor pentru cetãþenii care aparþin minoritãþilor naþionale. Actualul Guvern a
considerat cã este necesar sã aibã un capitol separat în programul de guvernare dedicat relaþiilor interetnice.
În opinia noastrã, semnarea ºi ratificarea documentelor europene în problema minoritãþilor, utilizarea limbii materne în administraþie ºi adoptarea Legii administraþiei publice locale, înfiinþarea Consiliului naþinal al minoritãþilor naþionale, adoptarea Ordonanþei Guvernului privind prevenirea ºi combaterea discriminãrii, adoptarea Hotãrârii Guvernului privind crearea Consiliului naþinal pentru combaterea discriminãrii, precum ºi posibilitatea utilizãrii limbii materne pe toate treptele de învãþãmânt sunt câteva din acþiunile pe care România le-a întreprins pentru instituþionalizarea dialogului interetnic ºi rezolvarea pe cale paºnicã a problemelor dintre majoritari ºi minoritari.
Am fãcut progrese semnificative, iar þara noastrã este consideratã un model de gestionare a relaþiilor interetnice. Apreciem cã actualul cadru legislativ românesc asigurã respectarea drepturilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale, pornind de la administraþia localã ºi mergând pânã la educaþie, organizare civicã ºi politicã.
Din acest motiv nu vom accepta existenþa vreunei tendinþe de enclavizare. Nu este corect ca în timp ce majoritatea militeazã pentru dialog interetnic ºi toleranþã, în timp ce Guvernul României, clasa politicã ºi chiar reprezentanþii etniei maghiare cautã sã instituþionalizeze dialogul ºi toleranþa, sã asistãm la un refuz al dialogului ºi la o încurajare a izolãrii.
Nu vom fi de acord, de pildã, cu propunerea de modificare a Constituþiei în spiritul autodeterminãrii comunitãþii maghiare din România promovatã de cãtre iniþiativa maghiarã ardeleanã, fãrã a se preciza foarte clar ce înþelege grupul respectiv prin autodeterminare.
Nu vom fi de acord, de asemenea, cu acuzaþiile nejustificate ale aceluiaºi grup care apreciazã cã prin prezenþa cetãþenilor de naþionalitate românã în Harghita ºi Covasna Guvernul României intenþioneazã modificarea structurii etnice în aceastã zonã. Credem, în schimb, cã orice cetãþean, indiferent de etnie, are dreptul la libera circulaþie ºi vom descuraja din start orice tendinþã de a limita acest drept. Nu vom accepta nici un compromis ce are ca obiect caracterul de stat naþional ºi unitar al statului român.
Vreau sã spun foarte clar cã nu vom accepta ca în timp ce Guvernul României încurajeazã toleranþa interetnicã ºi aplicã transparent normele asumate în vederea minoritãþilor naþionale, reprezentanþi ai autoritãþilor locale sã neglijeze respectarea aceloraºi drepturi pentru românii care sunt minoritari pe teritoriul României. Discursul Organizaþiei P.S.D. Ñ Cluj reprezintã un manifest politic ºi a fost asumat de domnul Ioan Rus nu ca ministru de interne, ci în calitate de preºedinte al Organizaþiei P.S.D. Ñ Cluj.
Este foarte important sã se înþeleagã acest lucru, pentru cã afirmaþiile cuprinse în acel manifest nu se referã la o stare de fapt, ci la un pericol potenþial ºi nu se referã la toate formele de autoritate, ci la dimensiunea simbolicã a autoritãþii statului.
Doamnelor ºi domnilor senatori,
Existã douã dimensiuni ale autoritãþii statului: dimensiunea legislativã, a respectãrii legilor României în aceastã zonã, ºi o dimensiune simbolicã, a modului în
care este respectat statul român prin însemnele ºi prerogativele sale, modul în care este interiorizatã cetãþenia românã de cãtre etnia maghiarã. Legislaþia este respectatã în România pe tot teritoriul ei, inclusiv în Harghita ºi Covasna. Sugerãm în acest context celor care deþin dovezi de încãlcare a legalitãþii sã le punã la dispoziþia Parchetului.
În ceea ce priveºte dimensiunea simbolicã a autoritãþii statului român, existã, desigur, o serie de probleme, dar cele mai multe sunt urme ale relaþiei dintre populaþia maghiarã ºi statul totalitar comunist. Este un domeniu în care se fac progrese, dar aici este vorba de procese mentalitare cu o inerþie destul de mare. Cea mai mare parte a celor care vorbesc de deficienþele autoritãþii statului român se referã, de fapt, la aceastã dimensiune simbolicã.
Ceea ce a vrut sã semnaleze manifestul de la Cluj se referã la statutul fragil al autoritãþii simbolice a statului român, a modului în care este perceput raportul dintre cetãþenie ºi identitate etnicã în zonele în care românii nu sunt majoritari Ñ ºi o sã vã dau acum un exemplu, un citat dintr-un articol apãrut acum douã sãptãmâni într-un jurnal de limba maghiarã, scris de un jurnalist din Transilvania, de etnie maghiarã, citez: ”Nu prea urmãresc posturi de televiziune româneºti, nu citesc nici presa româneascã, în mine nu clocoteºte nici un fel de loialitate faþã de patria mea forþatã. Plãtesc impozite, respect legile, trãiesc în cadrul ei, dar nu o iubesc. Pentru mine acest stat este ca o durere de cap sau, mai bine spus, ca o cocoaºã în spate. O port, trãiesc cu ea, dar tare mi-ar place sã scap de ea odatã. ªi dacã tot nu mã pot debarasa, mãcar sã uit de ea.Ò Am încheiat acest citat ºocant. Nici numele autorului, nici cel al cotidianului nu sunt importante, ci faptul cã unii cetãþeni români de etnie maghiarã resimt autoritatea simbolicã a statului român în acest mod. Este o mostrã a modului în care cetãþenia este asumatã de unii minoritari. Din asemenea opinii aflãm însã un lucru important: unii cetãþeni nu se simt mândrii cã trãiesc în România, nu sunt bucuroºi sã ne fie compatrioþi. Cauza poate sã fie complexã, pot fi traume ale regimului trecut, poate fi o dramã personalã la mijloc, poate este influenþa unui stat vecin, poate este golul unei identitãþi locale foarte puternice, dar, stimate doamne ºi domni senatori, putem cere cuiva sã iubeascã, dacã acest lucru nu vine din interior? Când un cetãþean plãteºte impozitele corect ºi respectã regulile, respectã legile þãrii, putem sã-l forþãm sã iubeascã þara?
Pentru noi, þara în care trãim nu este un vagon de dormit, dar, dacã pentru unii România are aceastã semnificaþie, atunci drama este a lor. A nu putea sã iubeºti patria care te are ca fiu este o dramã personalã, individul respectiv nu este un om fericit. De aceea, noi, cetãþenii români care iubim România, firesc, aºa cum respirãm, trebuie sã facem ceva pentru el, sã încercãm a-l ajuta sã-ºi refacã legãtura care s-a rupt ºi sã-l ajutãm sã nu se mai simtã strãin în þara noastrã.
Aceastã atitudine ne întristeazã, pe unii îi înfurie, pe alþii îi face sã se gândeascã repede la represalii. Ioan Rus, Organizaþia P.S.D. Ñ Cluj asta a încercat sã semnaleze. Trebuie sã gãsim noi pârghii de comunicare între stat ºi comunitãþile respective din Harghita ºi Covasna.
România trebuie sã fie o mamã bunã pentru toþi cetãþenii ei, indiferent dacã unii insistã sã-i fie fii vitregi.
Nu cred cã mai meritã sã facem sofisme politice ºi retoricã pe marginea acestor situaþii complexe, mentalitãþile nu se schimbã uºor, câºtigarea încrederii sociale este un proces lung ºi tot ceea ce facem noi, ca politicã faþã de minoritãþi ºi faþã de zona Harghita Ñ Covasna merge în aceastã idee.
ªtiaþi cã în perioada 1996Ñ2000 treceau câþiva ani pânã sã ajungã un ministru în aceastã zonã? Am fost personal în aceastã zonã de foarte multe ori alãturi de colegi din Guvern, alãturi de Preºedintele României. Am constatat cã însemnele naþionale sunt respectate, legile þãrii, de asemenea, ºi nici una din cererile zonei nu era diferitã de altele precum Constanþa, Prahova sau Botoºani. Oamenii se confruntã pe plan local cu aceleaºi probleme, se luptã pentru resurse ºi pentru producerea unor zone de eficienþã socialã. Nici un judeþ, nici o administraþie localã nu are în acest moment alte prioritãþi. Guvernul actual este primul Guvern postdecembrist care a instituit prezenþa sãptãmânalã în aceste douã judeþe a membrilor Cabinetului ºi a altor demnitari. În perioada 1996Ñ2000, Guvernele care s-au perindat au dat senzaþia cã nu pot institui complet legalitatea în aceastã zonã.
Ne aducem aminte cu tristeþe cã secretarul general al Guvernului în acea perioadã, Remus Opriº, a dormit în maºinã la Odorheiul Secuiesc.
De fapt, cei care astãzi se prefac îngrijoraþi nu au fost interesaþi deloc în perioada în care au fost la guvernare, nici de soarta românilor, nici de cea a maghiarilor din Harghita ºi Covasna. Câþi miniºtrii au vizitat în perioada 1996Ñ2000 cele douã judeþe, dacã îi exceptãm pe miniºtri care aparþineau U.D.M.R.? Aceastã dimensiune simbolicã a autoritãþii statului este un motiv de îngrijorare pentru cã vrem ca România sã fie o þarã a tuturor celor care s-au nãscut ºi trãiesc aici de secole ºi pentru cã ceea ce istoria ne-a dat, nu poate fi pur ºi simplu ignorat. În Harghita ºi Covasna, etnicii maghiari sunt majoritari, iar românii sunt minoritari. Aceasta este situaþia, nu am creat-o noi ºi nu înþeleg de ce i se imputã actualului Guvern ceea ce nu poate sã fie imputat, pentru cã se ºtie foarte bine cã sensibilitãþile din Harghita ºi Covasna þin mai degrabã de istorie, decât de o guvernare sau alta.
Existã unele semnale care susþin o fragilitate a autoritãþii simbolice a statului român. Noi nu suntem de acord cu iniþiativa grupului intelectualilor de la Cluj privind transformarea statului naþional unitar într-un stat regional, dar apreciem cã aceastã iniþiativã exprimã un punct de vedere pe care îl respingem, dar nu putem sã-l ignorãm. Despre acest gen de acþiuni încerca sã alarmeze preºedintele Organizaþiei P.S.D. Ñ Cluj, sã avertizeze opinia publicã cu ceva timp în urmã.
Nu putem interzice o dezbatere publicã pe aceastã temã, dar avertizãm cã orice acþiune neconstituþionalã va fi ferm sancþionatã.
Atunci când însemnele naþionale sau alte simboluri comune nu sunt respectate sau sunt profanate, aceste fapte contravin legilor ºi reacþia instituþiilor abilitate va fi fermã, iar pedepsirea celor vinovaþi, un act de justiþie necesar.
Vã anunþ cã Parchetul s-a autosesizat deja în privinþa intonãrii ostentative a Imnului Ungariei la ultima ºedinþã a Consiliului reprezentanþilor U.D.M.R. Un alt argument în sprijinul celor amintite este ºi îndemnul unor extremiºti maghiari cu ocazia Zilei Naþionale a României de a purta banderole pentru a protesta faþã de manifestãrile organizate de autoritãþi. Câþi din cei chemaþi i-au ascultat îndemnul? Cel care a promovat aceastã idee a fost sancþionat, iar gestul lui a rãmas absolut singular în aceastã comunitate. Nu este normal, aºa cum s-a întâmplat în zilele trecute, ca unii primari sau unii lideri politici de etnie maghiarã sã refuze prezenþa simbolurilor statului român în zonã, însã, aºa cum se vede, aceastã chemare nu a avut nici un fel de ecou în opinia publicã.
Astfel de manifestãri izolate au existat ºi vor exista poate încã o vreme în Harghita ºi Covasna, dar nu putem ºi nu avem dreptul sã generalizãm, sã tragem concluzii pornind de la cazuri particulare ºi extrapolând la nivelul întregii etnii maghiare sau a U.D.M.R., la fel cum nu acceptãm ca noi, românii, sã fim catalogaþi drept extremiºti sau xenofobi, pornind de la declaraþii nefericite ale unor politicieni care ºi-au arogat dreptul exclusiv de proprietate asupra discursului naþional. Referitor la raportul Comisiei S.R.I. considerãm cã nu Guvernul este abilitat sã dea un verdict asupra veridicitãþii celor afirmate. Comisia S.R.I. este compusã ºi din membrii ai partidelor care au semnat moþiunea de faþã, ceea ce înseamnã cã implicit responsabilitatea pentru raportul Comisiei S.R.I. vã aparþine ºi dumneavoastrã, domnilor ºi doamnelor senatori.
Apreciez cã modul în care semnatarii moþiunii au speculat prezentarea raportului de cãtre Comisia S.R.I. este neelegant ºi greºit interpretat. Raportul S.R.I., la fel ca ºi manifestul P.S.D. Ñ Cluj, nu susþine ideea cã statul român a pierdut autoritatea în Harghita ºi Covasna, ci vorbeºte despre existenþa unui risc care ar putea sã ducã la o astfel de stare de fapt.
Noi am sesizat o problemã pe care vrem sã o gestionãm ºi sã o rezolvãm prin toleranþã ºi dialog interetnic, în limitele respectãrii Constituþiei statului român ºi a normelor internaþionale. Faptul cã s-a declanºat o dezbatere publicã pe tema Harghita Ñ Covasna este chiar benefic, dar ceea ce ne propunem ºi propunem Parlamentului ºi colegilor din opoziþie este sã avem o abordare raþionalã a acestei situaþii, ºi nu una emoþionalã, ceea ce ar putea aduce pentru unii beneficii electorale, dar care ar putea afecta major întreaga societate româneascã. Orice abatere de la o linie moderatã în abordarea problemei interetnice ar însemna o subminare a obiectivelor fundamentale ale politicii actuale a României. De aceea, insistãm sã se abordeze aceastã problemã de pe o poziþie care îºi asumã principiile toleranþei ºi dialogului fãrã nici un exces naþionalist.
Ceea ce ne surprinde în unele abordãri politice ale acestei probleme, mai nou, discursul liberal promovând aceasta, este nostalgia dupã existenþa unui stat omnipotent, supercentralizat, care sã aibã un control absolut asupra cetãþenilor ºi a comunitãþilor.
Dacã aºa se pune problema, vã spunem cã nu suntem de acord cu aceastã perspectivã. Guvernul considerã cã într-o societate democraticã descentralizarea
administrativã ºi fiscalã ºi încurajarea modelelor de dezvoltare comunitarã sunt opþiuni care vin în beneficiul cetãþeanului. Încurajãm descentralizarea, dar, în acelaºi timp, afirmãm cã statul român trebuie sã-ºi pãstreze autoritatea asupra oricãror instanþe regionale. Teama unora cã prin descentralizare statul îºi pierde autoritatea este, poate, de înþeles, dar nu se justificã. Avem convingerea cã pe mãsurã ce vom putea delega din ce în ce mai mult din funcþiile statului cãtre administraþia localã vom reuºi sã aducem ºi democraþia mult mai aproape de cetãþean.
Nu vreau însã sã se înþeleagã cã încurajarea principiului descentralizãrii ne dã dreptul sã acceptãm vreo tendinþã de autonomie etnicã sau de segregare. Statul român trebuie sã-ºi pãstreze capacitatea de aplicare a suveranitãþii, conform Constituþiei, pe întreg teritoriul naþional.
De aceea, mesajul Guvernului este foarte clar: Nu vom accepta situaþii de refuz ale executãrii de hotãrâri judecãtoreºti, de nesupunere civicã, de segregare economicã sau discriminare a cetãþenilor pe bazã de criterii etnice. De altfel, reprezentanþii Guvernului în teritoriu au luat deja o serie de mãsuri, dispunând atacarea în justiþie a acelor acte normative care sunt elaborate de cãtre administraþiile locale ºi care nu respectã legislaþia în vigoare sau ar putea aduce atingere ordinii constituþionale, creând discriminare între cetãþenii români.
Astfel, Prefectura Harghita a contestat peste 307 hotãrâri ºi dispoziþii, dintre care 8 au ajuns în justiþie, iar Prefectura Covasna a contestat 112 hotãrâri ºi dispoziþii, din care 32 au ajuns în justiþie. Problema interetnicã este o problemã mult prea sensibilã ºi nu avem dreptul ca în numele unor interese politice sã o utilizãm pentru a câºtiga capital electoral. Când lansezi public anumite afirmaþii despre un aspect atât de sensibil în politicã, cum este cel al relaþiilor interetnice, chiar dacã lucrurile nu sunt reale, ele pot deveni reale tocmai prin consecinþele definirii sau etichetãrilor publice dintr-o anumitã perspectivã.
Cred cã este cazul sã nu mai exacerbãm evenimente care, de altfel, ar fi trecut neobservate dacã nu ar fi fost supralicitate ºi deformate prin reacþiile care au apãrut ulterior din partea unor oameni politici care sperau sã obþinã capital politic.
Iatã de ce Guvernul României considerã inutilã ºi inoportunã moþiunea de faþã pe o problemã care putea sã facã obiectul unor dezbateri la nivelul grupurilor parlamentare din Senat, cu invitarea conducerii S.R.I., care, potrivit regimului juridic, funcþioneazã sub controlul Parlamentului, precum ºi a membrilor Comisiei comune permanente a Camerei Deputaþilor ºi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitãþii S.R.I. Aceastã modalitate de lucru ar fi dat posibilitatea de exprimare a tuturor punctelor de vedere ale formaþiunilor politice reprezentate în Senat.
Vã rog, doamnelor ºi domnilor senatori, sã vã exprimaþi votul negativ, de respingere a moþiunii simple promovate de cei 56 de senatori, semnatari aparþinând Grupurilor parlamentare P.N.L., P.R.M. ºi P.D.
Vã mulþumesc foarte mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Nicolae Vãcãroiu · 27 decembrie 2001 · monitorul.ai