Niculae Mircovici

## **Domnul Niculae Mircovici:**

Domnule președinte al Senatului, Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Stimați invitați,

Îi comemorăm astăzi pe luptătorii anticomuniști și pe revoluționari. Privesc balcoanele neîncăpătoare ale acestei săli și observ băncile pline ale parlamentarilor, ca niciodată prezenți astăzi, ca și cum am avea un vot mai important decât moțiunea de cenzură. Privesc și aștept în această sală spiritul omniprezent al Timișoarei.

Rememorez Timișoara de acum 22 de ani. Nu știam de unde s-au adunat atâtea sute de mii de oameni pe străzile Timișoarei îngenuncheați, când spuneau „Tatăl nostru”, și cu pumnii ridicați, când vorbeau de comunism. Nu văd, stimați colegi senatori și deputați, în această sală astăzi nimic altceva decât... priviți în sus ochiul viclean și răzbunător al lui Ceaușescu, blestemul lui ne-a ajuns astăzi, după 22 de ani, aici, în această sală.

De ce treaba aceasta? Pentru un motiv foarte simplu. Pentru că suntem atât de prefăcuți, suntem atât de falși,

suntem atât de mizerabili încât uneori mă gândesc cum de ne mai suportă Dumnezeu. Nu sunt președintele comisiei parlamentare, dar am avut onoarea ca înaintea mea să vorbească președintele comisiei parlamentare, eu am primit acest mandat de a vorbi în numele comisiei parlamentare pentru că sunt timișorean, pentru că mi-am exprimat un punct clar de vedere alături de Revoluție în 19 decembrie 1989, pentru faptul că fac parte din această comisie parlamentară și am apărat interesele firești ale principiilor care au fost atunci la Timișoara.

Faptul că domnul senator Raymond Luca a vorbit din partea Grupului parlamentar liberal, și nu din partea comisiei..., a făcut-o din respect față de mine și de toți colegii care suntem în această comisie, și-i mulțumesc.

Și mai am un motiv pentru care pot să-i mulțumesc, că a spus ceea ce gândim toți cei care suntem în acea comisie parlamentară. Cei care nu gândesc așa nu participă la ședințe, nu participă la activități.

După cum observați, astăzi, 20 decembrie, când Timișoara se proclama oraș liber, reprezentanții revoluției din Timișoara, revoluționarii timișoreni nu au vrut să participe la această sesiune solemnă. Eu particip datorită faptului că sunt secretar de ședință și pentru a vă transmite mesajul lor, și pentru a vă citi declarația dată de omul anului 2010, aflat până deunăzi în greva foamei.

„Timișorenii nu participă la această sesiune solemnă pentru că o consideră o mascaradă ieftină și de un cinism nemaiîntâlnit în Parlamentul României”, citez cuvintele lor. „Nu poți să slăvești un lucru pe care îl repudiezi.”

Iar declarația lui Ioan Savu sună în felul următor: „În fiecare an, de 22 de ani, începând cu 16 decembrie”..., și vă rog să observați că, deși veghea la Tőkés László a început pe 14, iar mișcarea, efectiv, din 15, timișorenii nu-și arogă, chiar se trag un pas înapoi. „În 16 decembrie, noi, timișorenii, sărbătorim aniversarea începutului Revoluției române din Timișoara. Am sperat că și țara. În 17 și 18 decembrie ne comemorăm morții. În 19 decembrie aniversăm continuarea Revoluției, greva de la ELBA, dar și comemorăm alți morți ai noștri și deplângem furtul mișelesc al multora dintre ei. În 20 decembrie sărbătorim îngenuncherea statului comunist prin eliberarea arestaților Revoluției și retragerea armatei în cazărmi, precum și declararea Timișoarei oraș liber, primul oraș liber. Comunismul s-a născut pe Neva și a murit pe Bega. Strigă Marcu-n Timișoara: Trezește, Doamne, țara!