Ovidius Mărcuțianu

## **Domnul Ovidius Mărcuțianu:**

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică de astăzi se intitula „De ce, domnilor de la putere?” Un distins coleg mi-a făcut observație și am modificat titlul, și declarația politică se intitulează „De ce, doamnelor și domnilor de la putere?”. Am trecut de jumătatea anului 2009 mai mult fără speranță decât cu speranță, și în ce poate să spere omul, ce vrea în fond? Nimic altceva decât să o ducă mai bine, să i se dea un semnal, cât de mic, că acei indicatori economici, care se deplasează numai de sus în jos și care au făcut ca populația țării să fie cu peste 50% mai săracă decât în cea mai mizerabilă perioadă ceaușistă, să se reorienteze paralel cu abscisa și, apoi, să indice puțină creștere economică.

Această creștere, acum, după o tranziție care a înghețat, așa cum spuneam, speranțele și care a desființat, practic, nivelul de trai pentru cetățeanul de rând, nu mai are nicio relevanță pentru omul matur sau de vârsta a treia a cărui viață a fost deja epuizată fizic, psihic și intelectual în lagărul comunist, urmat de cel al tranziției.

Speranța la care mă gândesc acum, în 2009, este legată de viitorul copiilor și al nepoților noștri. Nu caut acum vinovați pentru dimensiunile nivelului de trai și ale marasmului economic. Ei sunt bine cunoscuți, o duc foarte bine mersi, iar cetățenii de rând îi tolerează cu o îngăduință caracteristică numai poporului român. Îi știm, îi vedem cum sparg cu capetele și mâinile ecranele televizoarelor, vorbind despre patriotism și interes național, criticând întotdeauna pe alții și lăudându-se pe ei înșiși, dormind fără jenă, uitându-se plecați, tot fără jenă, în străinătate.

Ei sunt, îi pipăim, guvernanții de astăzi, care, adeseori, dau mâna cu noi, pentru ca, apoi — ca în personajele lui Caragiale —, să se spele repede pe mâini cu spirt.

O serie de întrebări și le-au pus românii în decursul tranziției fără să primească vreun răspuns. Reproduc câteva dintre marile întrebări:

Cine a tras în cei peste 1.100 de români la Revoluție?

Ce a făcut și ce face celebra justiție română contra vinovaților care au furat și distrus industria și agricultura, înlocuind procesul de modernizare și creștere economică cu jaful organizat?

De ce România este singura țară din fostele țări centraleuropene comuniste care a reușit performanța de a-și înjumătăți bogăția națională, de a sărăci cu peste 50% populația țării și care a promulgat mizeria socială și umană?

Cât jaf mai trebuie practicat în România pentru ca actuala putere politică să-și umple buzunarele, burțile și conturile și să-și întoarcă, apoi, privirea spre cetățean și țară?

De cât timp mai este nevoie pentru a ne întoarce fața spre normalitate?

Domnule președinte,

Stimați colegi,