Emil Marius Pașcan

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Sigur, a existat un moment de entuziasm după anii ’90, când se raporta la modul triumfalist, politic, că anumite comune devin orașe. Ele n-au avut și nu au nici astăzi statutul realist economic necesar pentru a exista în acest fel.

Este, de altfel, astăzi, chiar o trufie să se respingă demersul – și pornind de la principiul autonomiei locale – ca această comună să redevină ce a fost înainte, câtă vreme nu justifică actualul statut. Prin urmare...

Eu am citit cu atenție raportul Comisiei pentru administrație publică și nu am găsit și argumentele pentru care este respinsă inițiativa legislativă, dar eu cred că, principial, trebuie să ne raportăm la realități și la ce-și doresc locuitorii respectivelor zone, chiar pe acest principiu, al autonomiei locale în decizie. Și este o decizie fundamentală pentru o astfel de comunitate.

Pe de altă parte, stimați colegi, să nu uităm că s-a clamat mult reforma în administrația publică locală și reorganizarea administrativă la nivelul țării, dar asistăm și astăzi la localități care nu sunt capabile măcar să participe la cofinanțarea unui proiect cu finanțare din bani europeni. Sunt localități legate ombilical de perfuziile de la bugetul de stat. Fără aceste perfuzii financiare, economice, n-ar exista.

Și acceptăm tacit să existe un asemenea faliment organizatoric, administrativ, la nivelul țării, fără să facem nimic în schimb. Poate tocmai pentru a întreține această dependență a localităților de bugetul de stat, de puterile politice care se succed la guvernarea României. Și nu este în regulă.

Vă mulțumesc.