Petre Roman

## **Domnul Petre Roman:**

## Domnilor preºedinþi, Domnilor miniºtri,

Stimate ºi stimaþi colegi,

Mãcelul terorist ce s-a abãtut asupra New-York-ului ºi Washington-ului cu doar câteva zile în urmã a fãcut ca Statele Unite ale Americii, prin vocea Preºedintelui George Bush, sã anunþe cã ”un rãzboi a fost declarat împotriva S.U.A.Ò.

Statele Unite au intrat în rãzboi împotriva terorismului internaþional ºi aºteaptã ca toate celelalte state sã le sprijine în aceastã luptã.

Secretarul de stat american Colin Powell a subliniat în mod special declanºarea unui ”efort în întreaga lume pentru a constitui o coaliþie împotriva terorismuluiÒ.

Cred cã este un moment în care românii ºi România îºi pun aceleaºi întrebãri ca ºi americanii ºi europenii ºi nu numai. Dintre acestea, ”Cum sã se facã pentru ca o asemenea tragedie sã nu se mai repete?Ò rãmâne întrebarea-cheie.

Douã evoluþii se vor desfãºura în lunile ºi anii viitori sub ochii noºtri. Una este de acum clarã: þintirea ºi distrugerea sistematicã a terorismului internaþional. Aºa cum atrãgea atenþia Wesley Clark, fostul comandant suprem al forþelor aliate din Europa, nu este vorba despre vaste desfãºurãri de forþe militare, ci despre informaþie, constituirea de dispozitive antiteroriste localizate ºi acþiuni militare concentrate pe obiective bine definite.

Cea de-a doua evoluþie va fi nu mai puþin importantã, dar de cu totul altã anvergurã. A fi conºtienþi de prãpastia care separã cele trei miliarde de oameni ai planetei care trãiesc cu sau mai puþin de doi dolari pe zi ºi lumea dezvoltatã nu mai este suficient. În fond, înlãturarea cauzelor terorismului a devenit, mai ales acum, o prioritate globalã. Fiindcã, atunci când milioane de tineri nu

au acces la nici un fel de educaþie ºi nu întrevãd nici o perspectivã, manipularea lor psihologicã va putea, în continuare, alimenta focarele de terorism.

Alianþa Nord-Altanticã a anunþat, pentru prima datã de la înfiinþarea sa din 1949, eventualul recurs la art. 5 al Tratatului de la Washington care adoptã principiul esenþial al solidaritãþii ”Toþi pentru unul, unul pentru toþiÒ.

Într-un cu totul alt context, în 1999, România, prin voinþa asumatã de Parlament, a acþionat ca o þarã a Alianþei NATO, fãrã a fi membrã a acesteia. Aceastã poziþie este aºteptatã ºi azi. ªi astãzi, integrarea noastrã în NATO este calea gânditã pentru a asigura securitatea noastrã naþionalã, suveranitatea democraticã a statului român.

Actuala conducere a þãrii a înþeles ºi asigurã continuitatea acestui demers vital pentru situarea României de partea dreaptã a istoriei. Aici nu este vorba despre interese de partid; este vorba despre interesul naþional.

În hotãrârea noastrã de astãzi nu este vorba sã arãtãm cã suntem bine intenþionaþi, fiindcã, aºa cum s-a vãzut în chiar Statele Unite, acest lucru nu este suficient. Este vorba sã fim solidari împotriva terorismului ºi parte a alianþei care va duce lupta pentru stãvilirea ºi eradicarea terorismului.